Aceste initiale, magice pentru unii, indiferente pentru altii, au ajuns sa se strecoare în viata noastra tot mai mult, fie ca vrem fie ca nu. Ele vin din engleza (Computer Aided Design) si descriu o activitate de proiectare cu ajutorul calculatorului (în româneste ar fi PAC - PROIECTARE ASISTATA DE CALCULATOR, de unde rezulta clar ca imPACtul la noi este mult mai serios). Din capul locului trebuie sa facem o precizare: prin CAD (si vom folosi totusi initialele în original) trebuie sa întelegem proiectarea în totalitatea ei pornind de la crearea formelor, urmata de dimensionarea/verificarea lor si abia la sfârsit realizarea desenelor (de executie) finale împreuna cu o prezentarea "reala" a proiectului. Foarte multa lume confunda proiectare asistata de calculator cu desenarea asistata de calculator, asta poate si pentru ca desenarea este latura cea mai spectaculoasa. În figura alaturata vedeti cum ar putea arata un sistem CAD, unde se vede ca desenarea este doar o parte a activitatii.
O alta greseala mare o fac cei care fac din învatarea mânuirii calculatorului un scop în sine. Calculatorul este o inventie geniala, dar el ramâne totusi (deocamdata !?!) o unealta în mâna omului, iar rezultatele depind de legatura ce se creaza între om si calculator.
Problema introducerii calculatorului în activitatea de zi cu zi ramâne în continuare o hotarâre greu de luat pentru multa lume, iar când obiectul activitatii este proiectarea, lucrurile se complica si mai mult. Daca ar fi sa facem un pic de istorie, pâna acum la noi, apropierea de calculator s-a facut, în marea majoritate a cazurilor, prin intermediul unor entuziasti care, încetul cu încetul au atras pe lânga ei si pe cei mai putini entuziasti si apoi chiar pe cei sceptici. În mai toate cazurile, necesitatea unui calculator a aparut în urma achizitionarii lui si nu invers, cum ar fi fost normal sa se întâmple într-o întreprindere al carui scop declarat este obtinerea de profit, dar asta este tranzitia si ea este pentru toti. În domeniul proiectarii oamenii sunt si mai conservatori, asa ca lupta este si mai grea. Articolul de fata încearca sa faca o descriere a etapelor de trecere de la modul de lucrul clasic, la proiectarea asistata de calculator, el adresându-se atât celor care nu au facut înca acest pas, cât si celor care au început, dar pentru care nu este prea clar mo-dul în care sa continue. El se doreste, de asemenea, un ghid (desi poate este prea pretentios spus) al personalului de decizie în domeniu.
Se pune problema, când este oportuna trecerea la proiectarea asistata de calculator si aici se cere o diferentiere: sunt întreprinderi (nou create) care prin activitatea pe care si-au propus-o, au trecut direct la proiectarea asistata de calculator a produselor sale. Sunt însa multe întreprinderi (majoritatea) care sunt puse în situatia de a alege momentul în care sa faca trecerea de la proiectarea clasica la lucrul pe calculator si pentru acestea problema este mai complexa. Acestea din urma au si unele avantaje pe lânga numeroasele dezavantaje: au ceva mai mult timp pentru pregatirea trecerii la proiectarea asistata de calculator. Acest avantaj trebuie folosit prin crearea unui potential de lucru si în nici un caz nu trebuie cazut în greseala (tentanta de altfel!), ca pregatirea trecerii la realizarea proiectelor cu calculatorul sa se faca odata cu contractarea primei lucrari de acest fel. Rezultatele vor fi descurajante.
Pentru o mai buna întelegere a problemei, vom face o (artificiala) împartire a ei în trei:
Fiecare din cele trei domenii îsi are rolul lui bine stabilit, iar pierderea din vedere a unuia sau altuia face ca sistemul sa schioapete, iar rezultatele sa întârzie sa apara.
Alegerea masinilor necesare activitati de CAD, ca de altfel si a oamenilor necesari si a programelor de lucru, se face în functie de telul propus. Cei ce considera ca pregatirea activitatatii de proiectare asistata de calculator (începe si) se încheie cu achizitionarea calculatoarelor fac o greseala. Înca mai dainuie pe la noi ideea ca programe "se mai gasesc", iar oamenii "se instruiesc singuri, din mers". Sunt, ce-i drept oameni care se instruiesc astfel, dar sunteti siguri ca pe aceia îi aveti în întreprindere? Sa ramânem deocamdata la masini si sa vorbim despre ele.
Zona de hard s-ar putea împartii în trei parti:
Mouse-ul si tableta digitizoare sunt cele mai populare dispozitive de introducere a datelor (grafice). În configuratia calculatoarelor ele se exclud reciproc; pentru începutul activitatii mouse-ul este suficient, tableta grafica fiind necesara când se trece la lucrul cu o aplicatie specializata. (Aici ar trebui sa facem o mica paranteza: luând ca exemplu AutoCAD-ul, pentru ca este unul dintre cele mai cunoscute programe de CAD, el reprezinta "doar" nucleul grafic, comenzile primare pe care se structureaza diversele aplicatii ca: GENIUS, pentru domeniul mecanic, pachetul de programe Softdesk, pentru topo/plan general/arhitectura/constructii etc.) Tableta digitizoare poate înlocui mouse-ul si are doua moduri distincte de utilizare:
Scanerul este un dispozitiv ce tranfera informatia scrisa/desenata de pe hârtie în calculator, functionând pe principiul fotocopierii. Rezultatul este un fisier "bitmap" (o imagine formata din puncte alb/negru sau color) de dimensiuni foarte mari (de la sute de Kb la Mb). În acest fel se pot transfera în forma digitala documente scrise sau imagini; documentele scrise sunt prelucrate cu programe de recunoastere a caracterelor (OCR - optical character recognition) si sunt transformate în surse de text ASCII (prelucrabile apoi cu orice editor de text). Imaginile scanate se pot împarti în doua grupe: poze, care se folosesc ca atare inserate în diverse documente si desene, care pentru a putea fi editate (modificate/completate) sunt vectorizate (cu programe speciale). Prin vectorizare entitatile din desen sunt transformate din multimi de puncte în vectori, definiti prin punctele lor caracteristice: punct de început/sfârsit pentru linie, centru si raza pentru cerc, etc. O ultima precizare (despre acest subiect vom mai discuta): imaginile raster (bitmap) nu pot fi tiparite pe plotere cu penita, ci numai pe dispozitive de tiparire raster: imprimante, plotere cu jet de cerneala, termice sau electrostatice.
Scanerele se diferentiaza prin suprafata activa ce o pot acoperi si avem:
Pentru ca am ajuns în acest punct sa spunem (doar) câteva cuvinte despre arhiva de desene si parti scrise, deja existenta pe hârtie/calc. Prima ispita este sa scanam totul si sa arhivam; problema este însa mult mai complexa: calitatea scanarii depinde mult de starea sursei (calcului), astfel încât uneori este mai simplu si mai eficient sa redesenezi (pe calculator). Dupa scanare, desenele se vectorizeaza total sau partial în functie de situatia concreta, în functie de tipul aplicatiei. Arhivarea desenelor scanate este si ea o problema datorita dimensiunilor mari ale fisierelor; se recomanda folosirea discurilor optice. Dar despre toate astea alta data.
Calculatoarele constituie partea centrala a unei linii de CAD, fara de care toate celelalte îsi pierd sensul. În general configuratia calculatorului este impusa de aplicatia care ruleaza pe el si de gradul de folosire a ei : desene mai mari si mai complexe cer resurse mai multe, deci o configuratie superioara uneia standard. În casetele alaturate sunt indicate cateva configuratii impuse de unele dintre cele mai cunoscute aplicatii. Din fericire configuratiile calculatoarelor sunt foarte flexibile, modificari ulterioare ("upgrade" cum se numesc ele în limbajul comerciantilor de calculatoare) fiind posibile. Alegerea calculatorului se face printr-un compromis (ceea ce în termeni populari se numeste gâlceava trupului cu sufletul: cel ce lucreaza direct va dori un calculator performant, iar cel ce are în mâna banii, pentru unul mai ieftin; necazul este ca ambii au dreptate... în felul lor!); problema se rezolva printr-un "upgrade" judicios facut, corelat cu nivelul pregatirii, al folosirii aplicatiei si volumul de munca (altfel spus, asigurat un minim la începerea activitatii si crescut corespunzator pe masura ce treaba merge). Sunt de facut însa unele precizari:
Ca mod de lucru, astazi aproape ca nu se mai concepe lucrul pe calculatoare izolate: legarea lor în retea face atât o economie de resurse (spatiu pe hard disc), cât mai ales o economie de programe necesare, toti utilizatorii având acces la acelasi program (evident, programul trebuie sa dispuna de facilitati de retea). Acum, ce tip de retea va fi, care vor fi relatiile între utilizatorii retelei sunt probleme ce fac obiectul unei analize separate ce depinde de specificul activitatii de proiectare, de tipul programelor folosite si de o serie de conditii impuse de tipul retelei. Un exemplu de retea de CAD ar putea fi cel din figura de la pagina 19. Retelele permit astazi interconectarea chiar între calculatoare ce utilizeaza sisteme de operare diferite.
Imprimante si plotere. Sunt instrumentele cu ajutorul carora trecem pe hârtie/calc (se mai spune pe suport hard) rezultatul muncii noastre de proiectare (asistata de calculator). Imprimantele sunt pentru formate mici de desen (A4 si A3), dupa modul de functionare fiind matriciale (cu 24 sau 9 ace, se prefera cele cu 24 de ace care pot asigura o rezolutie de 180/360 dpi), cu jet de cerneala sau laser. Preturile si performantele cresc spre imprimantele laser, justificate în cazul unor lucrari de înalta calitate (DTP) si volum mare de lucrari. Ploterele se folosesc pentru desene de formate mari (A3 - A0 eventual prelungit). Prin modul în care lucreaza deosebim:
Daca în alegerea calculatoarelor, marca masinii nu este (întotdeauna) hotarâtoare, la imprimante si plotere este recomandat sa apartina unui producator cu experienta (HP, Calcomp, Mutoh etc.).
Cam acestea ar fi pe scurt aparatele necesare unui punct de lucru cad. Alegerea combinatiei optime de aparate se face numai în urma unei analize care sa tina cont de situatia concreta. O firma care comercializeaza atât masini cât si programe de CAD va poate ajuta cel mai bine, cunoscând cerintele soft-ului si oferindu-va masinile cele mai potrivite (este ceea ce se numeste o solutie completa). Nu este de neglijat nici faptul ca o cumparatura mai mare se negociaza mai bine, având si marele avantaj al omogenitatii produselor: 40 de calculatoare de acelasi tip se întretin mult mai usor decât 40 de calculatoare de opt tipuri de la sapte furnizori diferiti. Nu ezitati însa sa schimbati furnizorul daca service-ul sau marfa nu sunt de calitate. (Poate vom înfiinta o rubrica "Cu ei nu va sfatuim…", asa ca asteptam vesti!)
În CAD, software-ul este o componenta la fel de pretentioasa si cu siguranta la fel de scumpa ca si compontenta hardware. Deoarece paltformele si aplicatiile sunt în mare masura proprietare, firmele producatoare de software CAD îsi ofera produsele pe canale de distributie bine controlate si foarte specializate. Un tur al principalelor platforme software dedicate CAD-ului, realizat de Mircea Pantea, va va da o idee asupra nivelului acestui segment al pietei de software (Vezi caseta "Software & Design").
Veriga constituind oamenii este cea mai delicata din lantul CAD. Pe lânga aspectele tehnice, la lucrul cu oamenii mai trebuie tinut cont si de aspectele sociale. Nu trebuie sa ne asteptam sa gasim genii în proiectarea asistata de calculator si nici nu este nevoie, ar fi si prea costisitor. Oameni care lucreaza în domeniul proiectarii asistate de calculator trebuie sa fie în primul rând buni specialisti în domeniul lor de activitate, specializarea în mânuirea echipamentelor si a programelor se face ulterior. Cu mai mult efort la început, cu o buna organizare, se poate astfel crea o echipa grozava.
Întrebarile care se pun aici sunt:
Ca si în procesul de proiectare clasica si aici (în CAD) intervin si specialisti de înalta pregatire (arhitecti, ingineri) în zona creatiei si a organizarii, dar si personal cu pregatire medie, mai ales în zona de rutina. Pentru fiecare din ei alta este pregatirea.
Marile firme producatoare de CAD au în organizarea lor si departamente de instruire ("training") asa-numitele ATC (Authorised Training Center). Pregatirea oamenilor se poate face în doua feluri: fie sunt trimisi toti la un centru de instruire, fie sunt trimisi doar o parte la instruire (alesi dintre cei care au o mai mare abilitate de lucru cu calculatorul la un moment dat), acestia din urma având sarcina sa-i instruiasca si pe ceilalti. Fiecare metoda are avantaje si dezavantaje: în timp ce prima este mai comoda pentru cei ce organizeaza acrtivitatea, a doua este mai sigura (si mai putin costisitoare), dar cere oameni mai apropiati de CAD, instruirea facându-se exact pe specificul lucrului si nu în general. În curând si centrele de instruire se vor specializa pe domenii: arhitectura, constructii, topografie/plan general, mecanica si nu CAD în general. Instruirea în domeniul proiectarii asistate de calculator trebuie precedata de un curs general de utilizare a calculatorului si a câtorva programe utilitare mai des folosite: Windows, Norton Comander etc.
Experienta (unora) a aratat ca grupele mixte de specialitati dau cele mai bune rezultate, mai ales în prima etapa, când cunosintele în domeniul proiectarii asistate de calculator nu s-au fixat sufucient.