Piata cere din ce īn ce mai multe aplicatii specializate. Multi clienti si-ar dori aplicatii care sa fie croite dupa nevoile proprii. Pe de alta parte, producatorii de software au tendinta sa dezvolte aplicatii care sa tenteze segmente de piata cīt mai largi, pentru a avea un volum mai mare de vīnzari. Cele doua tabere au interese contradictorii. Pentru a sustine aceste afirmatii este suficient sa privim īn ograda Autodesk. Iubitul, urītul, folositul, copiatul AutoCAD este cel mai bun exemplu. Acest mediu grafic este pregatit sa fie folosit īn toate domeniile proiectarii. Bineīnteles ca datorita acestei ambitii nu poate fi folosit cu maxima eficienta īn nici un domeniu. Solutia? Dezvoltarea de aplicatii sub AutoCAD, folosind AutoLISP (interpretor, dialect LISP, folosit ca limbaj de macro-uri), ADS (biblioteca de functii C) sau ARX ( unealta de dezvoltare īn C++). Īn acest fel se poate gasi o solutie pentru orice problema. Cei de la Autodesk fiind constienti de inutilitatea produsului lor īn stare bruta, ofera specificatii clare de programare, inclusiv pentru driver-e. Īn acest fel au aparut dezvoltatorii de aplicatii. Fenomenul nu este inedit si poate fi gasit īn istoria informaticii, īn evul mediu (anii 80) sub numele Lotus 1-2-3. Exista un moment īn care limbajul de macro-uri al acestuia era cel mai folosit limbaj de programare. Motivele erau aceleasi: programul de calcul tabelar trebuia adaptat unei palete foarte largi de probleme economice.
Pentru a-si īmbarbata dezvoltatorii, Autodesk pomeneste, ori de cīte ori are prilejul, de "compania virtuala", care este privita ca o extensie, partasa la afacere, iar afacerea consta īn a crea si a vinde o aplicatie de 500$ īmpreuna cu pachetul AutoCAD, care costa 5000$. Un aspect pozitiv al existentei facilitatilor de programare īn AutoCAD consta īn existenta a mii de aplicatii. Cu putin efort, orice utilizator poate gasi o aplicatie care sa i se potriveasca. De la aplicatii generale, ca proiectarea īn mecanica pīna la aplicatii foarte specializate, cum ar fi cele care determina acustica salilor de spectacole. Alt aspect pozitiv este faptul ca mediul grafic este acelasi pentru toate aplicatiile, iar īnvatarea AutoCAD-ului se poate face īn centre de instruire, dupa o programa unitara. De īntreaga campanie publicitara sustinuta de catre Autodesk beneficiaza, īntr-o masura mai mare sau mai mica si dezvoltatorii de produse "3-rd part". Pīna acum am cules bile albe.
Aceasta aparenta unitate oferita de mediul AutoCAD este distrusa tocmai de catre dezvoltatorii de aplicatii. Libertatea īn dezvoltare duce la imposibilitatea de a prelua rezultatele proiectarii de catre o alta aplicatie creata de alt dezvoltator. Exista totusi firme mari, specializate īn dezvoltarea de aplicatii, care acopera o zona mai larga din proiectare si care ofera interoperabilitate īntre propriile produse (ma gīndesc la Softdesk), dar problema persista. Pe de alta parte, se observa tendinta firmei Autodesk de a prelua ideile dezvoltatorilor, cu care lanseaza pe piata produse proprii. Deoarece nucleul grafic este proprietatea susnumitei, aceasta poate rezolva probleme pentru care dezvoltatorii nu au solutii. Pentru a umple cosul cu bile negre este suficient sa amintesc faptul ca AutoCAD R13 a fost la un pas sa aiba soarta rachetei APOLLO 13 si sa se prabuseasca īmpreuna cu toti dezvoltatorii aflati la bord, datorita instabilitatii sale. Nici īn ziua de azi traiectoria sa nu este chiar dreapta.
Pentru a nu fi dependenti de un nucleu pe care nu īl pot controla, unii producatori de software si-au scris propriile medii grafice pentru aplicatiile lor. Aceasta independenta este obtinuta cu pretul unui efort mare, deoarece totul trebuie scris de la zero, roata trebuie reinventata si piata trebuie cucerita pas cu pas. Acestor firme le revine greaua sarcina de a convinge utilizatorii ca apartenenta la marele grup Autodesk nu se identifica neaparat si automat cu solutia pe care si-o doresc. Aceasta nu este o treaba usoara si pentru a cīstiga clienti se folosesc orice mijloace. Īn multe cazuri lupta se īncheie prin portarea aplicatiilor sub AutoCAD, datorita presiunii pietei.
O alta strategie īn dezvoltarea de software este adoptata de catre firma Intergraph. Aceasta foloseste un nucleu grafic numit MicroStation, dar nu īncurajeaza cu acelasi avīnt dezvoltarea de aplicatii. Acest lucru este facut de catre Intergraph, care acopera o paleta deosebit de larga de domenii ale proiectarii asistate de calculator, dar care are īn vedere īn permanenta interoperabilitatea acestora. Ponderea cea mai mare īn vīnzari o au aceste produse si nu nucleul grafic, care se vinde doar episodic. Īn aceasta viziune, nucleul grafic nu este un scop ci un mijloc.
Īn acest proces de sedimentare a pietei CAD, se observa formarea unor monopoluri cu efecte īnca greu de precizat. De asemenea, se observa neimplicarea firmei Microsoft īn competitia pentru acest segment de piata. Īnca.