De Radu BRANISTE
Traditional când se vorbeste despre Sisteme Informationale Geografice (GIS) se vorbeste despre aplicatii cadastrale, de mediu, geologice, aplicatii specifice marilor organizatii (în general guvernamentale). Scopul articolului de fata este de a prezenta prin exemple un astfel de sistem, în special din punctul de vedere al companiilor comerciale medii, de cum poate el ameliora rezultatele unei astfel de companii, uneori chiar decisiv.
Exista zeci de definitii încercând sa surprinda esenta notiunii de GIS. Pentru cele ce urmeaza ne vom rezuma la a spune ca un GIS este un sistem computerizat care combina atât informatii geografice din surse multiple cât si informatiile geografice cu orice alte informatii atasate.
Informatia geografica este stocata într-o asa numita baza de date geografice si are o interfata grafica pentru analiza, prezentare, editare, achizitionare, legare cu informatia atasata, etc. Informatia geografica este comun cunoscuta si vehiculata sub forma de harti. Ea poate exista însa si sub alte forme: locatii, zone, vecinatati, distante, înaltimi, etc.
Informatia aferenta este stocata obisnuit în baze de date (numite uneori baze de date de atribute). Ea este de orice tip si întregeste cadrul geografic; ea porneste de la atribute simple (proprietari, adrese, proprietati fizico-chimice, geologice, intensitati de trafic, etc.) si ajunge la atributele multimedia (fotografii, animatie, înregistrari video si audio, etc.).
Iata un exemplu de legare între cele doua tipuri de baze de date, în care o interogare în baza de atribute îsi gaseste corespondenta geografica si se genereaza automat si un raport:
Iata cum putem extrage dintr-o imagine satelitara prelucrata o zona, folosind drept criteriu o plaja de temperaturi:
În afara de utilizarile GIS standard (cartografie, cadastru, servicii municipale, etc.) un sistem GIS poate raspunde pe deplin cerintelor întreprinzatorilor si organizatiilor care se confrunta cu probleme de analiza de dezvoltare si implementare, de trafic si distributie, de deservire zonala si gestionare a informatiei spatiale.
Iata acum câteva exemple concrete.
Trebuie îndeplinite mai multe conditii, în situatia în care sursele de informatie sunt foarte diverse:
Conditie | Sursa informatie |
| acces la drum | harta rutiera |
| trafic intens | informatii trafic, sondaje |
| acces la apa | harta hidro, baze date |
| acces la electricitate | harta retea, baze date |
| costuri reduse | informatii privind sursele de deservire ale zonei, accesibilitatea lor, taxe, etc |
| asezare covenabila (situare pitoreasca, distanta fata de alte moteluri, factori economici, demografici, meteo, etc.). | harti topo, harti turistice, meteo, statistici, baze de date, rapoarte, fotogrammetrie aeriana, modele de analiza |
Fie un exemplu de sistem de dispunere optima definit geografic, ca în figura urmatoare:
Aplicarea conditiei corespunzatoare fiecarei surse de informatie în parte va duce la aparitia unor zone (zone de 300 metri în jurul centrelor de recreere în cazul urmator):
zone care se vor suprapune pe masura sporirii conditiilor impuse (în acest caz s-a suprapus zona de trafic mediu).
E clar ca nu toate conditiile pot fi satisfacute simultan. Sistemul ar trebui sa permita definirea unor ponderi cu care conditiile respective sa participe la definirea rezultatului final (de exemplu, traficul redus este conditia cea mai importanta si are ponderea 9, în timp ce traficul mediu are ponderea 5, iar cel înalt are ponderea 2; distanta minima (0-300m) pâna la centrele de recreere este cotata cu 9 cotatia descrescând pe masura unei zonari mai defavorabile, etc.).
Suprapunerea acestor informatii în conditiile date duce la generarea unor zone de optim, clasificate si ele. În figura urmatoare se poate vedea zona rezultanta cea mai bine cotata (nota 10 pe o scara de 10 gradatii) si totodata conditiile si ponderile lor în aceasta analiza.
Analiza poate continua, eventual folosind functii mai avansate, modele matematice si chiar functii tridimensionale - iata de exemplu o analiza a drumurilor dintr-o regiune:
Firma poate sa-si stocheze si sorteze informatia atât în mod traditional (baza de date cuprinzând informatii de pret, constructii, proprietati, etc.), cât si geografic (amplasament, vecinatati, nivel trafic, eventual cu mijloace multimedia). Folosind un GIS ea poate sa raspunda imediat unor cerinte complexe de amplasament (trafic, iesire de metrou, spatii verzi, complexe de sanatate, scoli, gradinite, siguranta zonei, în combinatie cu criterii de pret, constructie si ilustrând totul cu fotografii si filme din zona. În figura urmatoare se poate vedea cum unei locatii, care poate fi determinata optim ca la punctul 1, îi putem atasa aplicatii multiple (o vedere exterioara, un studiu de interior eventual animat, etc.).
Problema nu este deloc simpla si are deja câteva modele remarcabile. Orice model s-ar alege, el trebuie sa aiba la baza informatii demografice, consolidate pe un suport geografic (ceea ce da nastere la zone de tipul "distributia populatiei de 30-40 de ani cu venituri peste medie"). Desigur ca acestea se vor suprapune cu alte informatii, asemanator cu analiza de la punctul 1, numai ca de aceasta data, suprapunerea nu mai este simpla ci se face guvernata de functia de modelare.
În acest caz optimul trebuie cautat în sensul asigurarii unor costuri minime legate de acces si ditributie în coditiile unui amplasament de tipul problemei 3, pentru punctele de desfacere. Deservirea poate fi vizualizata în timp real (de exemplu mijloacele de transport pot fi urmarite în miscare, rerutate daca este cazul, traseul lor poate fi optimizat etc.), fireste, infrastuctura trebuie organizata corespunzator (GPS montat pe vehicul, sisteme de comunicatie centru-vehicul, etc.).
Iata un exemplu de urmarire în timp real a unui vehicul, cu analiza de vecinatati la fiecare pas si cu retransmiterea datelor rezultate din analiza, înapoi la vehicul:
Aceasta problema, asemanatoare partii de deservire de la punctul anterior, implica o analiza în timp real a pozitionarii taxiurilor, a situatiei traficului, a gasirii celui mai apropiat taxi pentru a raspunde la apel si a drumului optim pâna la destinatie, în conditii de trafic date, totul având ca suport harta.
În figura urmatoare se poate vedea cum a fost rutat un taxi pe drumul optim pe baza informatiilor geografice, de trafic si a unui model convenabil de miscare.
Una dintre solutiile care raspund cerintelor enuntate anterior specifice unui GIS este si CARIS, dezvoltat începând cu 1979 de firma canadiana Universal Systems si implementat pe toate marile platforme comerciale (8 platforme UNIX, Windows si Windows NT)