"Vīnd 50 Kg zahar si SRL, toate activitatile"
( anunt autentic )
De Mircea PANTEA
Fara a eluda meandrele concretului, problemele globale sīnt foarte departe de noi. Paritatea leu-dolar si pretul pīinii, care rezulta din aceasta, sīnt niste banale probleme nationale, care nu merita cine stie ce atentie. Oricum, noi sīntem vinovati ca importam mai mult decīt exportam. Si nu avem decīt sa suferim, daca am ajuns sa importam sare din Grecia si mamaliga polenta din Italia. Cu toate acestea, copiilor, la scoala, li se repeta, generatie de generatie, ca Romānia este o tara bogata. Din cīte am auzit eu, īn Japonia, copiilor li se spune ca au o tara saraca si singura lor bogatie este potentialul uman. Asta e: noi sīntem saraci īntr-o tara bogata si ei sīnt bogati īntr-o tara saraca. Nu īmi propun sa ofer solutii pentru redresarea economica a tarii pentru ca nu sīnt competent. Īn schimb, sīnt sigur ca am identificat o bogatie nationala, adīnc īngropata īn subsolul economico-birocratico-tranzitionalo-fiscal-bizantin al patriei, care asteapta sa fie scoasa la lumina si valorificata: industria software. Celor neavizati, aceasta afirmatie li se pare o gluma sau o gratuitate. Celor care cunosc problema, li se pare un scenariu SF. Cu toate acestea, ma īncapatīnez sa analizez acest subiect, pentru ca unele īntīmplari si personaje sīnt cīt se poate de reale. Care sīnt problemele globale ale omenirii īn acest moment si īn aceasta zona? Industria software se dezvolta īntr-un ritm explziv la ei. La noi, explozia asta e ca o fīsīiala. Cererea de produse si servicii software este mai mare decīt oferta. Mīna de lucru este insuficienta. Programatorii buni sīnt rari si scumpi. Cifra de afaceri, īn acest domeniu, este mare si este īn continua crestere. E loc pentru toata lumea si mai si ramīne. Vedeti ce probleme au ei? Oricum, acestea sīnt numai problemele lor, pentru ca la noi e tot asa, da invers. Acum sa vedem cam ce resurse ar trebui sa avem pentru a intra īntr-o asemenea afacere? Īn primul rīnd, o piata soft. Nu o avem, dar o au ceilalti. Pai atunci de ce sa nu devenim exportatori de software sau de servicii? Ne-ar mai trebui personal īnalt calificat. Asa ceva avem. Nu īn cantitatea īn care graiesc legendele, dar macar atīta cīt au si altii. Iar majoritatea stau de pomana sau sīnt soferi de taxi. Talent avem, creativi sīntem. La capitolul materii prime nu figureaza decīt materia cenusie. Consumul energetic este comparabil cu cel casnic. Mijloace de transport, zero. Canale de comunicatii: linii telefonice internationale, perfect accesibile. Surse de informare-documentare prin Internet. Mai avem nevoie de o camera, de cīteva calculatoare, idei si multa munca. Asta e tot. Cheltuielile sīnt relativ mici si rata profitului poate fi foarte mare. Bineīnteles, mai avem nevoie de un partener extern, serios si credibil, care nu e asa de greu de gasit. Ati īncercat īn Internet? La nivel macroeconomic, aceasta industrie ar īnsemna locuri de munca bine platite, īncasari valutare, tehnologizare. Poluare: zero. Totul fara ca din tara sa iasa mii de tone de cereale, laminate, cherestea sau cine stie ce alte marfuri ieftine si energofage. De fapt, din tara nu iese nimic, spre deruta vamesilor si a birocratilor. Doar niste biti sau cīte un colet de 200 de grame. Īntrebare retorica: ne vindem tara exportīndu-ne padurile sau competenta? Aceasta īntrebare are si un substrat. Nu exportam competenta, ci o dam gratis, deoarece cine poate, pleaca. Īn tot ce am povestit eu, aici, nu este nimic original, deoarece tari, ca India, fac acest lucru de mult si profitabil. Noi de ce n-am face-o? Mai precis, voi de ce n-ati face-o? Pentru ca eu o fac!