Romradiatoare este cea mai importanta si mai renumita fabrica de radiatore din tara. Oamenii sai au avut curajul sa-si ia soarta în propriile mâini, fabrica devenind o firma privata din anul 1992. Nu a fost usor si în continuare fabrica se confrunta cu multe greutati, dar totusi ceva s-a schimbat. Calitatea produselor a crescut (chiar daca mai are înca loc sa creasca pentru a fi buna si pentru export), gama de produse s-a diversificat, flexibilitatea fabricii de a se adapta rapid la noi cerinte a crescut.
Am vizitat fabrica si am constatat repede ca nu prea semana cu întreprinderile autohtone, în care lucrasem sau pe care le vizitasem, ci ca arata mai degraba ca o întreprindere occidentala. Peste tot era curatenie, ordine si disciplina. Am intrat în centrul de calcul si prima impresie ne-a fost confirmata înca o data. Calculatoarele nu erau folosite doar ca obiecte de decor si pentru a aduna praful ci chiar se lucra pe ele si se lucra serios, la proiecte concrete, vitale pentru existenta fabricii. Inevitabil, ne-am întrebat cum se explica faptul ca cele relatate sunt posibile la Romradiatoare si par imposibile în alte fabrici. Raspunsul nu a întârziat sa apara. Era vorba despre înca o confirmare a dictonului conform caruia omul sfinteste locul. Va propunem în continuare sa-i cunoasteti, prin intermediul paginilor revistei noastre, pe câtiva dintre principalii artizani ai "schimbarii la fata" a fabricii.
Un rol important l-a avut desigur conducerea fabricii care a avut grija si de problemele de fond, nu doar de cele de forma. În fruntea acestei conduceri se afla dl. ing. Panait Niculescu, directorul general, care a crezut în fabrica aceasta si în oamenii ei si a ramas alaturi de ei chiar si atunci când i s-au facut oferte mai tentante. Dânsul a izbutit, în ciuda trecerii anilor, sa-si pastreze o inima tânara si o minte deschisa capabile de entuziasm si de întelegere a noului. Un alt membru al acestei colectivitati, care a avut un aport însemnat la dezvoltarea sistemului informatic al fabricii, este dl. ing. Gheorghe Sora, director tehnic de conceptie, care a acordat credit oamenilor care se ocupau de aceasta zona a productiei si în momentele în care proiectarea asistata de calculator nu era înca eficienta.
Mai era însa nevoie si de cineva care sa-si iubeasca meseria si sa fie împatimit în acelasi timp si de calculatoare. Domnul Aurel Govoreanu, inginer mecanic (TCM-ist de-al nostru), actualmente seful serviciului CAD/CAM din întreprindere, a fost cel care a crezut în sansa CAD-ului, înca pe vremea în care calculatoarele nu semanau deloc cu PC-urile de azi, si care s-a priceput sa transmita acest crez atât conducerii cât si colegilor. Sa-l ascultam relatând povestea acestui succes:
"Am pornit partea de proiectare in1986, când s-a schimbat seful proiectarii tehnologice (tehnologul sef) si aici trebuie sa-l amintesc pe actualul director tehnic dl. Gheorghe Sora care a fost primul care a sprijinit introducerea tehnicii de calcul în fabrica. Primul calculator adus în fabrica a fost un Prae, cu care am început sa facem primele programe în Basic. La vremea respectiva, fabrica fiind destul de mica nu aveam un centru de calcul, nici minicalculatoare. Problemele pe care le rezolvam atunci erau bonuri de materiale, liste de materiale si în general evidente. Primele programe legate de proiectare au fost programe pentru calculul desfasuratelor, calculul numarului de ambutisari la ambutisari adânci.
Urmatorul pas a fost CP/M - pe calculatoare CUB Z, dar adevaratul CAD a început când am început colaborarea cu ITC Cluj. În acea perioada era foarte dificil de ajuns la un program "din afara" - stiam de AutoCAD, aveam chiar o copie a versiunii 2.6 ce lucra pe Felix XT, fara hard-disc, doar cu 2 unitati floppy de 5,25". Cu ITC Bucuresti am facut un contract de realizare a unui produs de proiectare asistata de calculator - MEC-CAD se numea - cu care am facut primele desene. Programul semana destul de bine - ca functionalitati - cu AutoCAD-ul, având în plus interfata pentru postprocesor pentru masini de taiat cu fir (prin electroeroziune) ELEROFIL, singura noastra masina NC de atunci si care lucra cu banda perforata.
În 1987, practic au aparut primele realizari ale proiectarii asistate de calculator prin executarea de desene care urmau sa fie prelucrate pe masinile cu comanda numerica. Erau germenii CAD/CAM ai activitatii noastre. Am facut primele desene în 1988 si le plotam pe o masa de desen Digigraf. Din acest moment am urmarit în permanenta ca activitatea de CAD sa fie legata de cea de CAM, pentru ca altfel, pentru noi, nu avea o finalitate si acesta era singurul mod în care puteam sa convingem. As putea aminti un prim succes pe care l-am avut atunci când am legat un PC la o masina de frezat FV500 cu care faceam firme.
Am legat apoi calculatoarele în retea, la început o retea ArcNet, pentru ca atâta se oferea pe piata la vremea aceea - în 1992 - apoi am trecut pe Novell, ca în prezent, partea de CAD sa lucreze pe o retea Windows NT, cu toate avantajele oferite de acest sistem de operare. Migrarea catre Windows a fost dictata si de partea de tehnologie a activitatii noastre care ridica multe probleme.
Convulsiile (post)revolutionare ne-au afectat si pe noi. Au plecat o serie de oameni cu care colaboram, dintre ei unii foarte buni. Mai rau a fost ca practic, toate activitatile începute au fost abandonate. S-a trecut pe PC-uri si am început sa transpunem activitatea de pâna atunci pe noile sisteme. Am început cu doua calculatoare FelixPC, patru CubZ si noua JuniorPC, dintre care, pentru activitatea de CAD/CAM am pastrat CubZ-urile. Aceasta a fost perioada entuziastilor, când împreuna cu alti doi colegi am început sa învatam cum se face CAD/CAM "dincolo" pe o copie a AutoCAD-ului Release 10. Atunci am si avut primul contact cu AutoCAD-ul pe care am început sa-l învatam singuri. Mai târziu am organizat si niste cursuri specializate, dar fiecare om care a urmat cursul a avut o baza de plecare învatând singur comenzile de baza. Am mai luat apoi niste calculatoare - primele 80286 - astazi ajungând la aproximativ 100 de calculatoare în toata fabrica, dintre care 20 lucreaza exclusiv în CAD/CAM (în doua schimburi, deci 40 de utilizatori): PC-uri pâna la Pentium Pro 200 si doua statii grafice Silicon Graphics Indigo2.
Si pentru ca partea de CAD ramasese putin în urma, deoarece pe AutoCAD nu se oferea la acel moment nici o solutie pentru masinile cu comanda numerica, am cumparat doua statii grafice Silicon Graphics si programul Euclid cu care am început sa facem modelare 3D si toata interfata cu masinile NC.
Dar AutoCAD-ul singur, ca nucleu grafic, a început sa nu ne mai multumeasca, cu toate bibliotecile si programele utilitare pe care ni le creasem deja. Aveam de proiectat matrite, scule, iar cererea de produse noi începuse sa creasca. Vreau sa va spun ca daca pâna în 1989 asimilam doua produse noi pe an - am fi putut asimila, la capacitatea existenta atunci maxim 10 - astazi asimilam peste 80 si asta a fost posibil doar prin introducerea proiectarii asistate de calculator.
Acesta a fost si momentul în care am luat legatura cu firma TGI din Brasov, cu dl. Dumitru Muresan si dl. Cristian Pisarciuc care ne-au ajutat mult în cântarirea variantelor si esalonarea investitiei. Asa am ajuns sa cunoastem si sa folosim pachetul de programe Genius. Initial am avut o licenta de Genius 12 cu toate modulele, astazi lucrând cu 5 licente de Genius 13 având pentru una dintre licente si toate modulele anexe, lucrând pe tot atâtea statii, în doua schimburi.
În 1995 fabrica s-a privatizat, în acea perioada investitiile stagnând putin - s-au facut investitii mari în tehnologie - ca astazi sa ajungem sa avem o retea cu 3 servere - Pentium - care reuneste retelele de CAD/CAM si cea pentru servicii economice, împartite pe 7 tronsoane si însumând aproximativ 2 km de cablu. Aproape în fiecare birou este un calculator care ruleaza o aplicatie specifica. Am achizitionat un ploter A0 - Summagraphics - cu jet de cerneala cu care facem desenele mari, pentru formatele pâna la A3 folosind o imprimanta cu jet de cerneala.
În viitorul apropiat dorim sa trecem la licenta AutoCAD de retea cu care problemele de administrator de retea se vor simplifica mult. O alta problema care momentan nu e rezolvata e cea a back-up-ului si a stocarii datelor, pentru care înclinam, daca bugetul ne-o va permite, catre sisteme magneto-optice, sau spre CD-uri.
Avem înca, în zona productiei, probleme cu calitatea, datorita unei indiscipline de productie la nivelul muncitorilor. Din aceasta cauza avem probleme si la export, unde am putea fi mult mai prezenti daca am trece acest prag al calitatii. Avem deja contractate doua linii tehnologice de fabricatie de radiatoare, linii semiautomate care vor produce cam 300.000 de radiatoare pe an cu 12 oameni, într-o gama de 10 tipuri pe fiecare linie, investitie care ne-a costat 3.000.000$.
De doua saptamâni avem o conexiune la Internet si ne-am mai largit un pic orizontul.
În momentul de fata suntem în colaborare cu o firma italieneasca de radiatoare, ACI-IRIA cu care vom realiza o serie de modele de radiatoare pentru export, pe noile linii tehnologice pe care le avem. Va spun sincer, nu cred ca am fi putut face fata acestor schimbari atât de rapide daca nu aveam la dispozitie, pregatita din timp, toata aceasta putere de calcul care înseamna calculatoare (mereu în pas cu nivelul tehnic), programe (si aici ma refer mai ales la AutoCAD si la pachetul Genius cu toate modulele sale) si oameni instruiti care sa le mânuiasca. Si contrar asteptarilor unora, nu numai ca nu am dat oameni afara, dar, prin cresterea productiei, a trebuit sa mai angajam 100 de oameni în ultimii doi ani."
I-am multumit domnului Aurel Govoreanu si ne-am despartit cu promisiunea sa ne mai întâlnim când vor avea noutati.