Fara sa avem pretentia ca vom epuiza tema echipamentelor si a perifericelor de CAD, vom încerca sa prezentam zona de lucru pe PC-uri, deoarece este, fara îndoiala, zona cea mai mare, ca volum de cuprindere, la noi în special, dar si în alte parti, cu o mai veche traditie în activitati de CAD. Fireste ca acesta este doar începutul si este deja un lucru stiut, adevaratul CAD se face pe statii grafice puternice, special construite pentru aceasta. Si când spun "adevaratul CAD", nu o spun cu dispret fata de restul activitatilor din domeniu (care ar deveni astfel "CAD-ul cel neadevarat"), ci ma refer la acea activitate de maxima performanta obtinuta din împerecherea unei masini puternice cu un software de proiectare asistata inteligent. Despre o parte din aceste sisteme, de mare performanta, câte ceva în articolele urmatoare. Între aceste doua extreme a mai aparut o clasa de masini, asa-numitele "Personal workstation", care au încercat sa acopere o zona în care raportul pret/performanta e foarte atractiv. Despre acestea mai multe detalii în articolul: "Personal workstation - un nou concept" semnat de Mihail BOTEZ.
Fiind destul de costisitoare - raportate la valoarea orei de proiectare în România - alegerea echipamentelor de CAD poate da destula bataie de cap. Sigur este ca echipamentele se aleg în urma stabilirii solutiei de proiectare si aici intervin consultantii de specialitate. O astfel de firma de consultanta are rolul de a sta între vânzatorul de software si client, propunându-i celuii din urma solutia optima si etapele de realizare a ei, în functie de problema emisa de beneficiar. Aici lucrurile ar fi de facut o precizare: firmele ce promoveaza un anumit produs (hardware sau software) si care ofera o solutie integrata, raportata la produsele pe care vinde - si în performantele carora crede - pot cadea uneori în ispita. Este aici cazul dealer-ilor si distribuitorilor de produse: Scop, A&C International, EDCG etc. În prima etapa, de definire a problemei, lucrurile ar trebui privite detasat de marci, nume si renume (vezi si articolul "Workstations" de Sergiu Toader).
Utilitatea unui astfel de articol ar fi sa prezinte, pentru cineva care lucreaza în domeniul proiectarii (clasice), directia în care trebuie sa o ia, pasii pe care trebuie sa-i faca (si cu ce efort), pentru a trece la proiectarea asistata de calculator. Si cam în acelasi spirit am gândit tot numarul.
Dar sa începem. Am gândit materialul în doua etape:
Etapa I. Am apelat la colaboratorii nostri din trei domenii de activitate: mecanica, arhitectura si GIS, (domenii pe care noi le consideram suficient de reprezentative la noi pentru a putea apoi extrapola, fara teama ca gresim prea mult, si la alte specialitati), pentru a defini, etapele prin care trece un atelier specializat de proiectare ce lucreaza în proiectarea asistata de calculator, ca si necesarul de echipamente pentru fiecare etapa.
În paginile urmatoare, aceste opinii sunt prezentate de:
Etapa II. Corelat cu opiniile date de specialistii în domeniu am întocmit o cerere de oferta (pe care o puteti vedea în caseta la fiecare componenta în parte) catre o serie de firme specializate. Cererea de oferta s-a referit la:
În afara de configuratii, am mai solicitat o serie de informatii legate de durata perioadei de garantie, conditii si termene de livrare, software oferit la vânzarea calculatorului. Fiecare oferta a cuprins acele componente ce intra în obiectul de activitate a firmei respective.
Atragem atentia ca nu ne propunem o analiza comparativa din punct de vedere al performantelor, ci o prezentare a configuratiilor raportate la pret, ordinea în care au fost prezentate ofertele fiind întâmplatoare. Într-un numar viitor, daca vom avea sprijinul partenerilor nostri, vom face un studiu comparativ al performantelor de lucru cu AutoCAD-ul.
Raspunsuri am primit doar la o parte dintre cererile de oferta. Despre celelalte nu facem nici un comentariu. Unii ar putea interpreta si asta ca un criteriu al competentei si seriozitatii, însa noi n-o facem. Ne oprim la problemele tehnice.
Calculatorul este inima ansamblului de lucru si ca orice inima, daca nu-si gaseste o pereche pe masura, risca sa nu foloseasca la nimic. Calculatorul poate fi considerat începutul, dat în nici un caz si sfârsitul activitatii, în general, si a celei de CAD în special. Un calculator foarte bun care nu este sustinut de periferice pe masura, risca sa devina rapid o povara financiara. Mergând mai în detaliu, chiar în interiorul calculatorului, împerecherea de componente din clase diferite (o placa grafica foarte buna împreuna cu un hard-disk slab) nu fac decât sa scumpeasca ansamblul, iar performantele sa fie la nivelul celor mai slabe dintre componente.
Am facut o împartire a multitudinilor de configuratii de PC în trei clase pe care le-am considerat reprezentative în evolutia unui atelier de proiectare. Astfel am cerut date pentru 3 statii de lucru, în configuratia pe care o puteti vedea în caseta alaturata.
Ofertele primite le puteti compara în casetele corespunzatoare fiecarei clase: prima pentru începutul unei activitati de CAD, iar urmatoarele pentru ateliere mai dezvoltate, rulând programe mai puternice.
Cum trebuiesc comparate ofertele:
Despre magistrale de date, despre felul de alegere si modul în care acestea influenteaza performantele calculatorului, cititi în articolul: SCSI sau EIDE de adrian Bente. De asemenea, tot în acest articol veti gasi informatii interesante despre alegerea sistemelor de stocare a datelor.
La sectiunea de imprimante am renuntat la prezentarea celor matriceale, imprimantele cu jet de cerneala luându-le deja locul ca pret, la performante net superioare. Prin pretul relativ scazut la performante foarte bune de viteza si rezolutie, imprimantele cu jet de cerneala sunt în prezent cele mai raspândite.
În ce priveste imprimarea color, imprimantele cu jet de cerneala sunt practic singurele utilizate în activitatea de CAD, imprimantele laser color justificându-se doar în activitati de DTP. Costurile mai ridicate ale consumabilelor - cerneala si hârtie speciala - ale imprimarilor color, sunt însa pe deplin rasplatite de calitatea exceptionala a rezultatului, mai ales atunci când atributul de culoare este determinant cum este cazul prezentarilor de arhitectura.
Imprimantele laser sunt caracterizate printr-o rezolutie superioara la imprimarile alb/negru, viteza mai mare de imprimare (4-6 pagini/minut este acum minimul oricarei imprimante laser), o stabilitate ridicata a imprimarii (rezistenta la apa este uneori importanta, cum este cazul planurilor ce merg pe santier) si posibilitatea redarii mai bune (ca la imprimantele cu jet) a tonurilor de gri. Sunt situatii - de exemplu imagini raster cu mult negru (poze, capturi de ecran etc.) - în care imprimantele cu jet nu fac fata decât cu hârtia speciala; în rest, pentru text sau desene obisnuite, hârtia obisnuita ("de xerox") da rezultate foarte bune, dar numai pentru imprimari alb/negru.
Ploterele pot fi clasificate dupa tehnologia de lucru si dupa dimensiunea maxima de lucru. Tehnologiile de plotare au fost deja prezentate în paginile revistei, în numerele anterioare. Le reamintim totusi pe scurt:
1. plotere cu penita(e): o tehnologie deja depasita de performantele imprimarii cu jet de cerneala, la preturi acum accesibile. Are o serie de limitari:
Personal am avut ocazia sa utilizez un astfel de ploter - un HP DraftPro EXL - altfel, o masina deosebit de fiabila si de precisa, dar plotarea era dependenta de prea multi factori (nu mai spun de temperatura si gradul de umiditate din camera unde era ploterul, dar depindeam si de presiunea atmosferica, astfel ca lucram în zile diferite cu viteze diferite de plotare). Si când nu poti asigura o constanta de lucru într-un flux, devine destul de stresant. Rezultate foarte bune am obtinut la lucrul cu penite (colorate) cu fibra sau cu bila, dar astfel nu se pot umple zone prea mari. Sunt însa ieftine si pot constitui un început pentru un atelier cu un volum de lucru nu prea mare (max. 2-3 formate A0 pe zi). Atentie însa ca este greu de scapat de el; unii propun transformarea lor în cutter, dar nu stiu care sunt limitarile. O solutie ieftina, de început, o poate constitui un ploter/cutter, care la un pret rezonabil (de mic) poate rezolva mai multe lucruri (ce firma nu are nevoie de o firma, un panou de expozitie…).
2. plotere cu jet de cerneala: cele mai folosite în domeniul CAD-ului. Pot plota alb/negru sau color (depinde de model), rezolutie buna (300-360 dpi. la color si 720 dpi la a/n), viteza buna de plotare (10-20 de minute pentru un format A0 vectorial, complexitatea aproape necontând la timpul de plotare. Pentru imaginile color, de prezentare, se recomanda utilizarea unor medii speciale de plotare (hârtie speciala), dar succesul este garantat. Singurul sfat este sa nu iesiti cu desenele în ploaie si nu beti ceai fierbinte în apropiere...
3. plotere termice: ofera viteze foarte mari de lucru - zeci de metri pe minut - dar sunt înca scumpe. Sunt foarte fiabile (mecanica foarte putina) , nu necesita întretinere deosebita, folosesc o hârtie speciala (ca si fax-urile, deci are o perioada limitata de stocare), numai pentru alb/negru.
4. plotere electrostatice: foarte scumpe (zeci de mii de dolari - bani adevarati cum am auzit zilele trecute un parlamentar vorbind despre investitorii straini), rezolutii foarte bune, posibilitatea imprimarii color la viteze foarte mari (zeci de metri pe minut). Mai rar folosite în zona de CAD.
Acestea se pot clasifica dupa doua criterii principale:
A. dupa dimensiunea suprafetei active: A4 (12"x12"), A3 (12"x18"), A0
B. dupa precizie si acuratete: pentru digitizare de planuri (cu precizie mai mare), sau pentru meniuri (dimensiuni mici , precizie mai scazuta ca în cazul primelor).
Variante mai pot aparea apoi în functie de echipare: cu stylus (eventual sensibil la presiune, mai putin folosit în CAD, foarte folosit în grafica), puck cu 4 la 16 butoane programabile, cu transmisie prin fir, sau în infrarosu etc.
Sunt utile pentru transferul informatiei de pe hârtie în format digital. Interesante pentru zona de CAD sunt mai ales scanerele mari (A0 si A1), cele mici (A4) fiind utile la scanarea unor poze, tabele etc., ce completeaza documentatia tehnica. Promisiuni avem de la AutoCAD-ul 14 ca poate manevra (bine!) documente hibride raster-vector (Bentley cu MicroStation95 si Intergraph cu Imagineer Technical si Solid Edge pot deja).
Foarte important la luarea deciziei finale de alegere a unui furnizor sau altul de echipamente sunt clauzele contractuale legate de termenul si modul de derulare a garantiei produselor. Astfel, sunt firme ce dau garantie pe ansamblul produsului, sau pe componente (aceasta mai ales la monitoare si la hard-disk-uri). Aceasta problema a perioadei de garantie face mult mai avantajoasa achizitionarea întregului ansamblu de proiectare de la un singur furnizor, care sa-si asume raspunderea functionarii ansamblului. Mergând mai departe, vesnica disputa între cerintele soft-ului si posibilitatile hard-ului, este mult mai simplu (adica fara bataie de cap!) rezolvata atunci ambele - echipamente si programe - sunt furnizate de acelasi partener. Altfel, aveti surpriza ca, reclamând functionarea defectuoasa a AutoCAD-ului, vânzatorul echipamentului (adevarat ca unul neprofesionist) sa va contrazica demostrându-va functionarea impecabila a…. Norton Comander-ului.
Sper ca acest articol, împreuna cu celelalte din revista (si numai astfel), sa va formeze o imagine corecta mai ales despre cum sa alegem echipamentele si abia apoi, ce echipamente va sunt potrivite. Sper!