S-a întîmplat ca în acest an să vizitez CERF-ul împreună cu un partener din Germania. Pentru mine vizita la tîrg nu a adus multe lucruri noi, singura noutate fiind standul Mobilrom. În general, am observat tendinta de specializare a firmelor din standuri. Nu prea am mai văzut firme care oferă orice, începînd cu consumabile pentru copiator si terminînd cu super servere. Acestă relativă specializare este un semn firav al consolidării proaspetei noastre industrii informatice.
Partenerul meu, în schimb, a rămas plăcut impresionat atît de anvergura tîrgului cît si de atmosferă. M-a interesat opinia sa legată de tîrg pentru a-mi trasa unele repere, dar îmi este destul de greu să îmi dau seama dacă impresia produsă asupra lui este relativă sau absolută. Să mă explic: s-a observat că occidentalii veniti în vizită în “est” se minunează si se entuziasmează de orice. Aceasta se întîmplă fie din politete, fie deoarece acestia se asteptau să găsească aici altceva. Aceasta s-ar numi impresie relativă. Entuziasmul din politete nu este unul meschin, ci prin aceasta occidentalul vrea să se apropie de noi, să deschidă canale de comunicatie sau să preîntîmpine inhibarea celor existente si să ne sugereze că prăpastia dintre noi nu este chiar asa de mare. Prin antiteză, un cecen-ingus picat în lumea occidentală receptează o noutate tehnologică de vîrf cu o mină indiferentă, ca si cum ar vrea să spună: “de-astea sînt la noi pe toate gardurile”. Motivul este acelasi, dar reflectat în oglindă: el crede că entuziasmul exteriorizat îl plasează în categoria subdezvoltatilor si închide aceleasi canale de comunicatie. Necesitatea păstrării acestor canale de comunicatie are ca suport relatia cu lumea dezvoltată, pe care acesta o visează a fi de la egal la egal.
Plimbîndu-ne prin tîrg am văzut destul de multă lume folosind “celularul”, noua jucărie, într-un mod ostentativ ca si cum orice om cu celular ar face parte din crema societătii. La remarcile mele caustice, neamtul mi-a spus că totul se întîmplă asa cum trebuie să se întîmple. Si în vest, la aparitia telefoniei celulare, toti posesorii proaspetei jucării se “dădeau în stambă” în locuri publice. Ba char erau firme care ofereau următoarele servicii: la ora stabilită sunau la celular si porneau o discutie fictivă în care erau des pomenite cuvintele “milioane”, “bursă”, “afacere”. În restaurant, posesorul unui celular vorbea întotdeauna mai tare decît era necesar si în timpul în care nu îl folosea, îl tinea pe masă, la loc vizibil. Între timp lumea s-a calmat si acum există restaurante unde este interzisă folosirea celularului. De obicei occidentalul îsi închide celularul atunci cînd este într-un loc public. Dacă totusi se întîmplă să îl folosească, o face cu cît mai multă discretie. Asadar, privind obiectiv lucrurile, urmăm aceeasi cale pe care au urmat-o si altii. Singura diferentă este defazajul.
Dacă prezenta serviciilor GSM este un jalon al prezentului, haideti să ne alegem si unul de perspectivă. Printre povestile adevărate, dar cu iz anecdotic pe care mi le-a spus partenerul meu din Germania se află si următoarea ocupatie destul de înfloritoare: murdăritul masinilor. Ce este aceasta? Posesorii masinilor de teren din Germania se simt destul de frustrati pentru că aleargă pe drumuri “aseptice”. Visînd la circuite dure precum Paris-Dakar sau raliul Camel, se simt oarecum rodicoli dacă masina lor cu tractiune integrală si cu roti late străluceste de curătenie tot timpul. Cum pe soselele de acolo nu au nici o altă sansă, apelează la o firmă care le-o stropeste cu noroi, le agată resturi de crengi la barele de protectie si asa mai departe.
După ce vom plăti “taxa lui Băsescu” si vom avea sosele drepte ca mesele de ping-pong, pentru unii dintre compatriotii nostri murdăritul masinilor va fi o dorintă arzătoare. Acesta ar putea fi un semnal că am ajuns din urmă Europa?