Despre AutoCAD-ul 14 s-a vorbit deja mult si se va mai vorbi încă. Si pe bună dreptate. Faptul că toată lumea spune că versiunea 14 este ceea ce trebuia să fie de fapt 13 (si nu a reusit-o la înăltimea cerută de asa un nume mare!), nu trebuie privit în mod peiorativ, ci din potrivă, ca o realizare (se pare ca 13 nu prea poartă noroc americanilor, dar nici ei nu se lasă!). Dimensiunea mai mică a fisierelor a atras după sine o serie de avantaje printre care, manevrarea lor mai rapidă e cel mai apreciat (desi un coleg de breaslă sublinia cu putină răutate: si ce facem cu timpul câstigat?). Noile îmbunătătiri aduse interfetei (vizualizarea modurilor osnap e una) sunt apreciate de începători, în timp ce “vechii” se bucură că nu s-a modificat prea mult fată de 13 (asta dacă nu au rămas “blocati” în prompterul “Command:”. Mai sunt si lucruri încă nerezolvate (din care unul care mă urmăreste încă de pe la versiunea 11: lipsa unui preview real, care să pre zinte liniile la grosimea lor reală), dar uitându-mă global la AutoCAD-ul 14 pot spune că e un succes. Si ca fim în ton cu vremurile, să dam si noi o listă (tot cu 10 puncte) intitulată: de ce trebuie să iubim AutoCAD-ul 14.
Toată lumea compară AutoCAD-ul 14 cu 12 (chiar de Dos), mai ales în privinta vitezei de lucru. E foarte adevărat că 12 acoperă o majoritate coplesitoare de functiuni necesare în lucrul de zi cu zi si asta face ca upgrade-ul să întârzie. Un lucru esential are însă 14 si pe care 12 nu-l are: posibilitatea împerecherii cu Autodesk Mechanical Desktop si mai nou cu Genius Desktop. Faptul că modelarea 3D este foarte greoaie în AutoCAD este o acuză nejustă: AutoCAD-ul e doar nucleul grafic. Abilitătile le aduce Autodesk Mechanical Desktop. Dacă AutoCAD-ul 14 (si mai bine, dacă tandemul AutoCAD - AMD) va ajunge la un pret rezonabil cu puterile proiectantului, atunci nimic nu-l va mai opri să se dezlăntuie. Dar aici au altii cuvântul.
FEA - Finite Element Analyse: analiza cu element finit a fost multă vreme privită ca fiind apanajul “celor alesi”. Necesitând putere de calcul foarte mare, ansamblul programe – masini, necesare unei astfel de operatiuni era prohibitiv si doar putini îsi puteau permite. Astăzi, când o uriasă putere de calcul stă la îndemână pe birou, lângă nou, lucrurile s-au mai schimbat. Lumea se uită cu mai multă întelegere spre FEA. E drept că la asta au contribuit si dezvoltatorii de programe care au reusit să mai îndulcească mitul analizei cu element finit atunci când au adus acest instrument aproape de proiectant. Poate acesta a fost pasul hotărâtor. Ceea ce era foarte greu (prin delicatetea deciziilor ce trebuiau luate) era realizarea modelului si apoi discretizarea lui. Acum mode lul 3D se realizează relativ usor. Atunci proiectantii de programe au pus la îndemâna proiectantului si analiza. Astfel, odată modelul geometric realizat, având posibilitatea să rea lizăm o analiză rapidă (dar, atentie: cu un grad ridicat de precizie), putem aprecia calitatea proiectării si putem răspunde la întrebarea: Ce s-ar întâmpla dacă? (am mai modifica pe ici, pe colo…). Si toate aste pe propriul PC, fără ca măcar să părăsim mediul de lucru CAD. E ceva la care cu doar câtiva ani în urmă priveam ca la o povestire S.F. Sper ca numărul de fată, prin prezentările de programe făcute, dar mai ales prin studiile de caz des crise, să vă convingă – conducători de grupe de proiectare, ca si proiectanti, ce lucrati direct – că analiza cu element finit nu mai e un mit, ci o realitate apropiată nouă. Plus că dă si bine!!!