Tips & Tricks

O functie utila este si LENGHTEN, ce permite modificarea lungimii unei linii sau a unui arc cu o anumita valoare.

În versiunile anterioare de AutoCAD, aceasta operatiune se facea selectând linia, prelungind-o pâna la o alta entitate, care daca nu exista, trebuia creata special si apoi stearsa. Destul de laborios, dar asta era atunci. Pentru arce, lucrurile stateau si mai rau.

Acum exista comanda LENGHTEN ce rezolva deosebit de productiv aceasta problema.

Comanda poate fi data de la prompterul Command:, sau aleasa din meniul Modify

Optiunile functiei sunt:

Command: _lengthen

DElta/Percent/Total/DYnamic/<Select object>:

Sa le luam pe rând.

Este optiunea implicita. Prin selectarea unui obiect, este afisata lungimea actuala a sa, respectiv unghiul inclus, pentru arce.

Current length: 5.0000, included angle: 133

Aceasta optiune nu foloseste la crearea unei grupe de selectie asupra careia urmeaza a i se aplica o operatie de lungire/scurtare, ci doar pentru aflarea valorilor curente.

O observatie importanta este ca actiunea comenzii LENGHTEN se face fata de capatul cel mai apropiat de locul în care a fost selectat obiectul.

Pentru obiectele Spline, nu este permisa decât scurtarea lor, nu si lungirea (lucru firesc, nefiind definita directia).

Utilizati optiunea DElta pentru lungirea sau scurtarea unui obiect cu o anumita valoare. Indicarea unei valori pozitive duce la lungirea obiectului cu acea valoare, în timp ce indicarea unei valori negative duce la scurtarea sa, dinspre capatul în care s-a facut selectia. La indicarea unei valori negative mai mari decât lungimea obiectului selectat, sistemul raspunde cu un mesaj de eroare.

Angle/<Enter delta length (-8.0000)>:

Optiunea implicita se refera la valori liniare ale segmentelor / arcelor de cerc. Pentru indicarea de valori unghiulare, se comuta pe Angle, pastrându-se aceleasi reguli ca la lungimi.

Enter delta angle <0>: -25

<Select object to change>/Undo

Optiunea Undo anuleaza modificarile facute ultimului obiect.

Aceasta optiune modifica lungimea sau unghiul inclus cu un anumit procent. Spre exemplu, o valoare de 50 duce la scurtarea obiectului la jumatate (cu 50%), în timp ce o valoare de 200 duce la o lungire a obiectului la dublu (200%). Valorile indicate trebuie sa fie pozitive.

Enter percent length <100.0000>: 50

Aplicarea succesiva a optiunii pe un acelasi obiect se face mereu referind valoarea nou obtinuta. Aceeasi restrictie e valabila pentru entitati de tip Spline.

Daca prin marire, unghiul inclus al unui arc depaseste 360o, lungirea nu se face.

Utilizati aceasta optiune pentru a indica o valoare exacta a obiectului de modificat.

Optiunea implicita este pentru lungimi, modificarea arcelor facându-se alegând optiunea Arc:

DElta/Percent/Total/DYnamic/<Select object>: t

Angle/<Enter total length (10.0000)>: a

Enter total angle <45>: 370

Value must be greater than 0 and less than 360.

Enter total angle <45>: 359

Valoarea pentru arce trebuie sa fie cuplinsa între 0 si 360o.

Aceasta optiune permite modificarea în mod dinamic a lingimii unui segment sau a unghiului inclus de un arc de cerc. Capatul selectat se deplaseaza odata cu miscarea cursorului, în timp ce celalalt capat ramâne fix.

LENGTHEN

DElta/Percent/Total/DYnamic/<Select object>: dy

Specify new end point.

Optiunea nu este aplicabila obiectelor de tip Spline.

Acest program va permite sa mutati un grup de obiecte aflate în unul sau mai multe layer-e intr-un nou layer, ales prin selectarea unui obiect cuprins în el (în layer-ul destinatie).

Programul - l_move.lsp - se încarca (load "l_move") dupa care se lanseaza cu comanda:

Command: l_move

Selectati entitatile de mutat: (selectati)

Select objects: Other corner: 3 found

Select objects: Other corner: 4 found (1 duplicate)

Select objects: <Enter>

Punctati o entitate in layerul destinatie: (selectati o entitate)

Select object: 6

Initial selectati obiectele de mutatt, prin orice metoda de selectie. Încheierea selectiei este anuntata cu <Enter>.

Se selecteaza apoi o entitate aflata în layer-ul destinatie.

Rezultatul final consta în mutarea tuturor entitatilor în noul layer.

l_move.lsp

(defun c:l_move ()

(prompt "\nSelectati entitatile de mutat: ")

(setq f6 (ssget))

(prompt "\nPunctati o entitate in layerul destinatie: ")

(setq f7 (entsel))

(setq n (sslength f6))

(setq i 0)

(setq g7 (entget (car f7)))

(setq i7 (assoc 8 g7))

(repeat n

(setq g6 (entget (ssname f6 i)))

(setq i6 (assoc 8 g6))

(setq g8 (subst i7 i6 g6))

(entmod g8)

(setq i (1+ i))

)

)

De multe ori, mai ales la lucrul în echipa când un proiectant (de exemplu cel ce realizeaza instalatiile electrice) lucreaza cu elemente de proiect ale altor discipline (arhitectura, instalatii termice si de ventilatie etc.) si doreste sa ploteze doar propriul rezultat, doar instalatia electrica.

Acest mic program va permite sa izolati lyer-ul ce doriti sa-l plotati. El îngheata toate layer-ele, apoi le dezgheata pe cele dorite.

Programul lucreaza astfel:

- se încarca si se lanseaza programul:

(load "l_plot")

Command: l_plot

În acest moment ecranul devine negru si sunteti întrebat de numele layer-ului (sau, foarte interesant, layer-eler) ce trebuie plotat.

Programul creeaza un layer nou, temporar - "temp - ce devine layer curent, pentru e evita mesajul de eroare de înghetare a layer-ului curent.

Daca se indica apoi mai multe layere, numele lor trebuiesc separate cu virgula, fara alte spatii. Sunt admise conventiile de înlocuire cu * si - ale Windows-ului.

Astfel se devine foarte avantajoasa codificarea si gruparea specialitatilor pe diferite layere. De exemplu, toata arhitectura va fi pe layere al caror nume încep cu A- urmat de o codificare pe etaje et. La fel pentru celelalte specialitati.

L_plot.lsp

(defun c:l_plot ()

(setq crlyr (getvar "clayer"))

(command "layer" "m" ""temp" "")

(command "layer" "f" "*" "")

(command "layer" "t" pause)

)

Crearea unui contur închis

Adesea este nevoie sa definim un contur închis format din entitati diferite (linii, cercuri, arce de cerc, polilinii etc.) sau din parti ale acestora. Un exemplu este determinarea ariei unei zone a unei incinte (un contur închis) cuprinse într-un anumit caroiaj, sau mai general, într-o anumita plansa, în cazul unor incinte de dimensiuni mari, aflate pe mai multe planse.

Situatia este ilustrata în figura de mai jos.

Cea mai simpla si mai eficienta metoda este utilizarea comenzii BOUNDARY (sau BPOLY, pentru versiuni de AutoCAD anterioare lui 13).

Comanda poate fi data pe prompterul Command, sau aleasa din meniul Draw -> Boundary...

Pe ecran apare urmatoarea caseta de dialog:

Câteva observatii:

• selectia zonei dorite se face, ca si în cazul hasurarii, indicând un punct în interior (cuprins în zona dorita);
• entitatea obtinuta poate sa fie o polilinie, sau o regiune, dupa cum facem optiunea în caseta de dialog.

Rezultatul final se poate vedea în figura urmatoare. Pentru o mai clara exemplificare, am hasurat (ulterior) zona obtinuta. Din aceasta zona, acum putem extrage informatiile necesare noua, respectiv aria si perimetrul.

Command: AREA

<First point>/Object/Add/Subtract: o

Select objects:

Area = 61.3569, Perimeter = 58.9453

Un alt exemplu de utilizare eficienta a comenzii BOUNDARY este ilustrat în figura alaturata.

Se vede aici cum, selectând convenabil zonele, putem transforma rapid o schita într-un desen final. Fireste, aplicarea comenzii BOUNDARY se va face dintr-un alt layer decât cel în care se afla entitatile sursa, pentru ca în final sa putem usor separa ce-am obtinut (contururi de polilinii sau regiuni) de entitatile folosite ca sursa.

Sa vedem acum, pe scurt, optiunile comenzii BOUNDARY.

• Object tipe. Aceasta optiune ne permite sa alegem tipul entitatii ce va fi creat în urma aplicarii comenzii BOUNDARY: polilinie (Polyline) sau regiune (Region). Optiunea Implicita este polilinia.
• From Everything on Screen. Aceasta optiune utilizeaza toate entitatile pentru a crea granita (BOUNDARY). Aceasta optiune este implicit On.
• From Existing Boundary Set. Aceasta optiune ne permite sa folosim doar unele dintre entitatile desenate la crearea conturului dorit. Aceasta optiune este disponibila numai dupa ce creat un nou set de selectie cu optiunea Make New Boundary Set.
• Island Detection. Când este activata, aceasta optiune determina granitele conturului tinând cont de insulele interioare zonei în care s-a facut selectia. Comanda BOUNDARY ignora insulele atunci când optiunea este dezactivata.
• Pick Points. Optiunea ne permite alegerea unei zone interioare ale carei margini vor forma conturul dorit. Este modul cel mai comod si mai intuitiv de a crea contururi, dar uneori pot aparea probleme (vezi Probleme la hasurare).

În cazul în care avem de realizat o hasura, cea mai comoda solutie este indicarea unui punct - folosind optiunea Pick point - în interiorul zonei de hasurat.

Toate bune si frumoase când toate granitele ce delimiteaza hasura sunt în spatiul vizibil al ecranului. Problemele apar în cazul în care, datorita unui raport lungime/latime mult mai mare ca 1 (cazul grinzilor), nu putem puncta în zona dorita decât daca facem un Zoom convenabil. Situatiile defavorabile ar fi cele aratate mai jos.

În situatia A, din cauza ca granitele hasurii nu sunt în zona vizibila, alegerea zonei de hasurat prin punctare (cu Pick point) va genera o hasurare eronata.

În acest caz, solutia este de a selecta explicit granitele hasurii, prin indicarea acestora.

În situatia B însa, lucrurile stau si mai rau. Indicarea granitelor nu se mai poate face (pentru ca una lipseste di zona vizibila), iar punctarea (cu Pick point) genereaza un mesaj de eroare de felul celui aratat mai jos.

Acest caz este de evitat prin alegerea unui Zoom convenabil. De retinut ca este disponibil Zoom transparent - 'Zoom - chiar în interiorul comenzii de hasurare, astfel încât sa evitam situatia B.

Multe din comenzile AutoCAD-ului au multe optiuni, dar de cele mai multe ori, doar una sau doua sunt folosite. În acest caz, defilarea repetata printre optiunile unei comenzi poate deveni pagubitoare din punctul de vedere al eficientei unui operator care are o treaba foarte precisa de facut.

Iata în continuare cum putem, prin mici programe, sa adaptam comenzi ale AutoCAD-ului la nevoile noastre concrete. Adaptarea se refera la specializarea comenzii BREAK pentru intersectii. În acest exemplu, comanda BREAK a fost adaptata la taierea unui obiect între doua puncte de intersectie, sau intersectie (INT) si capatul segmentului (ENDpoint).

Programul alege automat modul osnap NEArest pentru selectarea obiectului de taiat si ENDpoint sau INTersection, pentru indicarea punctelor de taiere.

Iata secventa de lucru:

Command: ibreak

Selectati obiectul ce va fi taiat: (select)

Primul punct de taiere: (ndicati primul punct)

Al doilea punt de taiere: (al doilea punct) break Select object:

Enter second point (or F for first point): f

Enter first point:

Enter second point:

În cazul poliliniilor, sau a cercurilor (si în toate situatiile în care partea ce îndeparteaza nu este definita) este importanta ordinea alegerii punctelor.

ibreak.lsp

(defun c:ibreak (/ os pt1 pt2 pt3)

(setq os (getvar "osmode"))

(setvar "osmode" 512)

(setq pt1 (getpoint "\nSelectati obiectul ce va fi taiat: "))

(setvar "osmode" 33)

(setq pt2 (getpoint "\nPrimul punct de taiere: "))

(setq pt3 (getpoint "\nAl doilea punt de taiere: "))

(setvar "osmode" 0)

(command "break" pt1 "f" pt2 pt3)

(setvar "osmode" os)

)

AutoCAD-ul 14 a introdus o facilitate extrem de utila, mai ales în desenarea rapida a schitelor 2D. Este vorba de un cursor inteligent ce permite vizualizarea modurilor OSNAP si alegerea rapida si usoara a optiunii dorite.

Comanda de setare a optiunilor se gaseste în meniul Tools -> Object Snap Settings...

Astfel, în timpul desenarii, cursorul "sare" automat pe o pozitie particulara (setata de utilizator dintre modurile osnap disponibile) odata cu indicarea acestei pozitii. Indicarea se face atât grafic, printr-un semn specific fiecarui mod Osnap, cât si textual, într-un dreptunghi ce apare în vecinatatea cursorului.

Alegerea unuia din modurile Osnap se face prin bifarea casutei corespunzatoare optiunii. Sunt permise simultan mai multe moduri setate, alegerea pe desen facându-se în functie de optiunea care îndeplineste cel mai bine conditia de vecinatate.

Ca si pâna acum, este posibila selectarea dimensiunii patratului de selectie (Aperture size).

Ce a aparut nou în AutoCAD-ul 14 sunt câteva optiuni legate de cursorul inteligent si pe care le putem seta tot din fereastra de dialog Osnap settings...

• Marker. Aceasta optiune ne permite sa activam sau nu aparitia martorului grafic al modului Osnap, atunci când cursorul trece prin vecinatatea unui punct specific (intersectie, centru etc.).
• Magnet. Aceasta optiune face cursorul sa "sara" în punctul specific atunci când se afla în vecinatatea lui. Optiunea vine ca o precizare suplimentara, utila atunci când nu avem activata optiunea Marker.
• Snap Tip. Aceasta optiune permite afisarea - în vecinatatea cursorului - a numelui modului Osnap localizat.
• Display aperture box. Aceasta optiune face ca patratul de selectie sa fie vizibil pe cursor. Acest lucru este util în cazul în care avem de facut o selectie într-o zona foarte aglomerata.
• Marker size. Permite setarea dimensiunii marker-ului.
• Marker color. Alegerea unei culori pentru marker. Optiunea este utila pentru a alege o culoare potrivita în functie de fondul ecranului (alb sau negru) si de culorile liniilor din desen.

De remarcat un lucru foarte important în utilizarea cursorului inteligent: odata depistata o pozitie particulara, prin apasarea tastei TAB sunt aratate toate pozitiile cursorului disponibile pentru acel obiect (dintre cele setate)

(C) Copyright Computer Press Agora