Se încheie anul financiar și toți contribuabilii, cu mic, cu mare, trebuie să își plătească datoriile față de organele fiscale. Din avalanșa de reglementări de care trebuie să ținem cont pentru calculul impozitelor nimeni nu mai înțelege nimic. De fapt toți înțelegem că nu e nimic de înțeles. Singurul lucru clar se poate sintetiza în principiul "Statuia nudă" (Statul ia, nu dă)! În mod evident haosul reglementărilor fiscale este întreținut pentru un singur scop: culpabilizarea contribuabilului. Cu alte cuvinte, cît mai multe portițe pentru ca organele fiscale să poată mări încasările față de buget, prin amenzi. Prin această atitudine a statului față de omul de rînd, singurii care au de cîștigat sînt cei care împart și apoi cheltuiesc bugetul (era să scriu bufetul) țării. Din acest punct de vedere statul nu este perceput de către contribuabil ca un partener social ci, mai degrabă, ca un dușman. Din lăcomie, acesta preferă să ia cîte 10 lei de la doi contribuabili decît să ia cîte un leu de la o sută de contribuabili. Trebuie să subliniez faptul că prin contribuabil nu se înțelege doar patronatul, ci întreaga populație a țării. Angajații plătesc, fără ca mulți să fie conștienți, impozit pentru salarii, contribuții la fondul de pensii, la fondul de șomaj, la asigurările de sănătate, CAS, fond de risc și accidente. Toată populația țării plătește impozite indirecte (T.V.A.) pentru tot ceea ce cumpără. Pe de alta parte, toată lumea este de acord cu faptul că statul este cel mai prost administrator. Dintr-o simplă iscălitură se duc în neant sute de miliarde. După aceea, bugetul se subțiază și trebuie refăcut, nu pentru buna funcționare a societății, ci pentru ca statul să aibă bani de buzunar pentru alte acțiuni păguboase. În fond, cred că oricine ar face la fel. Să ne imaginăm că un om de rînd ar ajunge să dispună de un fond care nu este al său personal și pentru care nu ar fi tras la răspundere decît peste vreo 3-4 ani. Chiar și atunci singura sancțiune ar fi destituirea din funcția de administrator al fondului. Imaginați-vă... Bun, și care este problema? Aș putea reduce problema la o simplă expresie: conștientizarea statutului de contribuabil al fiecăruia. Obținerea și exercitarea dreptului fiecăruia de a trage la răspundere statul pentru modul în care cheltuiește banul public. Lipsa acestui instrument nu poate duce decît la o tot mai mare foame de bani pentru a fi risipiți. Din acest motiv fiscalitatea crește în fiecare an și va urmări în permanență limita suportabilității. Asta da exploatare a omului (de rînd) de către om (ul politic)!
Să părăsim Casa Albă (din scînduri văruite, de pe malul Dîmboviței) și să ne întoarcem la ale noastre, în palatul de siliciu. Mai precis în bastionul cu vectori al Autodesk. Ar fi demnă de semnalat inițiativa companiei sus-amintite de a introduce unele reguli în lumea dezvoltatorilor de aplicații sub AutoCAD. Este vorba de un set de reguli care trebuie respectate atunci cînd se elaborează o aplicație. Acest document are drept scop principal elaborarea unor reguli după care să coexiste două sau mai multe aplicații fără ca să se perturbe reciproc în nici un fel. Scopul secundar este obținerea unui certificat care să ateste acest lucru și care poate avea în ochii clienților valoarea unei garanții. În esență se stabilesc două categorii de reguli: ce trebuie făcut la instalarea/dezinstalarea unei aplicații pentru a nu altera AutoCAD-ul în nici un fel și cum trebuie concepută aplicația pentru a preveni posibilele conflicte cu alte aplicații. De asemenea, se încearcă anticiparea problemelor care ar putea să apară la trecerea spre Release 15, care va apare cîndva. Testele pentru obținerea certificatului sînt făcute de o firmă independentă, numită VeriTest și au ca finalitate obținerea logo-ului "Built with ObjectARX". Toate datele și informațiile pot fi găsite la adresa:
http://www.autodesk.com/solution/partners/adn/objarx.htm
Această măsură este necesară și binevenită deoarece ar fi foarte neplăcut ca după instalarea unei aplicații să ne trezim cu meniurile standard modificate ireversibil sau, și mai rău, după dezinstalarea unei aplicații ARX să constatăm că AutoCAD-ul nu mai vrea să pornească. De asemenea, dacă două aplicații independente folosesc două entități custom cu același nume, dar cu scopuri diferite, vor apărea în mod inevitabil conflicte majore care pot face inutilizabile ambele aplicații. Setul de reguli nu este restricitiv din punctul de vedere al creativității, în schimb, poate fi o problemă majoră pentru o aplicație care se pregătește să fie lansată pe piață și a fost proiectată fără să se cunoască aceste reguli.
Așadar, recomand tuturor dezvoltatorilor să citească materialul sus-menționat.