România a mai făcut un pas înainte pe calea maturizării informatice prin conștientizarea valorii INFORMAȚIEI. Așa se face că în momentul de față se prețuiește mai mult informația în sine decât uneltele hardware și software cu care ea este gestionată. Această evoluție este absolut firească și este un semn bun deoarece rezultă că avem date care trebuiesc exploatate eficient pentru a putea fi valorificate la potențialul maxim.
Una dintre componentele valoroasei informații este total deosebită față de celelalte, dacă avem în vedere regulile după care ea este colectată, gestionată și mai apoi exploatată. Această componentă specială a informației este Componenta Geografică.
Ea este folosită de la hărțile comerciale ale operatorilor de GSM până la cadastrele de specialitate, de la hărțile geologice și până la imagini satelitare. Aproape toată lumea se lovește în activitatea de zi cu zi, într-un fel sau altul, de informația geografică (sau spațială).
Până nu demult, acest domeniu al informației spațiale era divizat în două mari categorii: aplicații GIS (sau profesionale) și "desktop mapping". Principalele criterii de departajare: preț, performanță, ușurință în exploatare.
Cu mai bine de un an în urmă s-a petrecut o revoluție în domeniu, revoluție care a avut darul să spargă toate tiparele și uzanțele din domeniu. Cu alte cuvinte, marcarea începutului unei noi ere.
Numele: GeoMedia.
Rezultatul: introducerea platformelor PC și a Windows-ului (cu utilizatori cu tot) în lumea aplicațiilor GIS profesionale.
Ce s-a întâmplat de fapt? Cum de este posibil ca pe un PC obișnuit să putem lucra cu aplicații ale căror performanțe sunt cel puțin egale cu cele ale aplicațiilor tradiționale de GIS și care necesitau investiții de zeci de mii de dolari plus încă pe atâta pentru stațiile grafice care trebuiau să le găzduiască? Cum de se poate ca datele geografice să poată fi exploatate și de către nespecialiști?
Un răspuns foarte scurt ar conține următoarele cuvinte: aplicații native Windows, OLE, COM, OpenGIS, baze de date relaționale cu capabilități de indexare spațială, Intergraph, descătușarea adevăratului potențial al datelor geografice prin integrarea lor cu celelalte sisteme informatice și eliminarea cuvintelor "format proprietar". Poate nu neapărat în această ordine.
Dar un răspuns mai amănunțit în cele ce urmează, concentrându-ne pe "dependența" noastră cea de toate zilele, adică Windows, pe un necesar concept ale cărui rezultate încep să se facă simțite în mod spectaculos, adică OpenGIS și pe un veteran al informaticii, promotorul (și nu numai) atât a Windows, cât și a OpenGIS, adică Intergraph.
***
La începutul anilor 90 după succesul repurtat cu Windows 3.1 Microsoft lansează o nouă provocare: Windows NT. Un nou sistem de operare (de data aceasta unul adevărat, nu doar o interfață) ale cărui principale avantaje erau securitatea sporită, servicii de rețea native, interfață grafică comună cu deja popularul Windows 3.1. Cine avea nevoie de acest sistem de operare? La început nimeni. Toate aplicațiile "serioase" rulau foarte bine pe UNIX, iar cele "mici", de birou, erau mulțumite și cu un DOS. Tot în acea vreme se spunea că nu există aplicații software care să exploateze generațiile curente de PC-uri (bazate pe i486) la capacitățile lor maxime. Adevărul este că ele existau, dar nu pe PC-uri. Motivele principale erau diferența încă destul de mare dintre platformele hardware și lipsa unui sistem de operare robust pe aceste PC-uri. Windows NT venea să acopere tocmai acest gol și să deschidă ușa pentru marii dezvoltatori de aplicații către piața deja imensă de PC-uri.
Unul dintre cele mai bine puse la punct mecanisme ale noului sistem de operare era OLE-ul. Facilitățile oferite de OLE au fost reliefate cel mai bine de populara suită MS Office.
Era ceva cu adevărat nou, se deschidea o nouă eră, aceea a integrării și interoperabilității aplicațiilor. Dar ceea ce era cu adevărat mai important, cu un imens succes în rândul utilizatorilor. Rând pe rând, dezvoltatorii de aplicații au început să ofere, în mod voit sau nevoit, produse concepute după regulile Windows. Din ce în ce mai multe domenii erau reprezentate de aplicații Windows. Unul dintre domenii însă se încăpățâna: cel al aplicațiilor tehnico-inginerești profesionale. Chiar dacă tehnologiile au mai evoluat iar unele noi au apărut, ceva lipsea însă pentru atragerea acestui domeniu. Este drept că aplicații inginerești existau, dar acestea nu erau decât portări de pe alte platforme, care își generau propriul mediu în interiorul Windows-ului. Nici vorbă de aplicații native.
S-a ajuns la concluzia că deși noul sistem de operare era robust, plin de noi tehnologii, el nu era suficient de matur pentru a face față cerințelor unei aplicații inginerești. El trebuia pregătit, extins. Astfel una dintre extensiile de bază s-a numit OLE for Design and Modelling (OLE4DM), dezvoltarea fiind făcută de Intergraph. Acesta a fost startul, Microsoft anunțând recent extensia 3D OLE for Design and Modelling (specificația a fost elaborată în comun cu Intergraph). Toate acestea sunt de acum părți componente ale sistemului de operare și vor permite, de exemplu, menținerea constrângerilor spațiale dintre elementele unei hărți atunci când datele sunt transferate într-o altă aplicație cum ar fi MS Word și nu afișarea lor ca un simplu bitmap.
O altă tehnologie esențială oferită de Windows este Component Object Model (COM), de fapt un subset al OLE, care permite componentizarea aplicațiilor în așa fel încât oricare dintre componente să fie apelabilă la nivelul sistemului de operare. Vom vedea că acest concept al componentizării este susținut și de OpenGIS pentru dezvoltarea de noi aplicații GIS.
Lumea utilizatorilor de date geografice (spațiale) este într-o profundă transformare. Această lume, plină de formate proprietar și patimi, se schimbă într-un sens pe care nimeni nu și-l putea imagina cu câțiva ani înainte: cel al deschiderii, al interoperabilității. Mai mult chiar, interoperabilitatea pe două nivele: cel al datelor și cel al aplicațiilor. Concepte noi, care sunt aproape total opuse față de ceea ce oferă chiar și în momentul de față unii producători. Toate aceste schimbări profunde sunt mai ușor de înțeles dacă ne îndreptăm atenția către instituția care guvernează aceste schimbări: OpenGIS Consortium (OGC). Acest consorțiu este rezultatul unei inițiative a unor companii precum Autodesk, Intergraph, Microsoft, Oracle, SUN, plus încă alte câteva nume cu rezonanțe informatice și are rolul principal de a stabili specificațiile care stau la baza conceptului OpenGIS (Open Geodata Interoperability Specification - OGIS).
Conceptul OpenGIS ar putea fi definit ca: deplina și libera integrare a datelor spațiale și resurselor de geoprocesare în mediul eterogen al comunității utilizatorilor de date geografice, atât la nivel național, cât și mondial. O singură frază, dar cu numeroase și profunde implicații.
Trebuiesc precizate două aspecte importante: aceste specificații (OGIS) enunță CE trebuie făcut, dar nu și CUM trebuie făcut și că structura consorțiului nu permite ca drepturile membrilor să fie direct proporționale cu contribuția lor financiară.
Una dintre marile probleme ale prezentului este aceea a formatului datelor geografice. Nu există un format "GIS", ci există o mare varietate de formate. Putem spune: câți furnizori, cel puțin atâtea formate, pentru că există furnizori care nu s-au putut hotări asupra unuia singur. Conceptul OpenGIS spune că datele trebuie să fie într-un format deschis, liber accesibil. Chiar mai mult, datele nu trebuiesc convertite, ci păstrate în formatul original ("data legacy"). Accesul la ele însă trebuie să fie deplin, fără restricții.
Un pas înainte cu adevărat revoluționar este făcut de producătorii de aplicații de baze de date relaționale cu capacități de indexare spațială. Această nouă generație de baze de date relaționale permite stocarea tuturor datelor grafice și alfanumerice într-un singur loc, ceea ce asigură consistența lor, dar și indexarea lor pe criterii spațiale (geografice). În momentul de față, disponibil comercial, există opțiunea Spațial Cartridge pentru Oracle 8 (sau Spatial Data Option pentru Oracle 7). Alți producători anunță disponibilitatea într-un viitor apropiat de produse cu capabilități similare.
Revenind la specificațiile OpenGIS trebuie să menționez că există teste de conformanță cu aceste specificații. Pentru ca un produs să poată fi declarat "compatibil OpenGIS" el trebuie să treacă de aceste teste (toate) la fiecare versiune a lui. Până în momentul de față nici un produs nu a trecut de toate aceste teste. Există doar produse care au trecut mai multe sau mai puține dintre aceste teste.
Deoarece OGIS va elimina avantajul competițional bazat pe formate proprietare de date, producătorii de aplicații GIS vor trebui să devină competitivi prin a oferi capabilități de procesare mai performante și mai ușor de utilizat, ceea ce înseamnă în final că utilizatorii vor trebui să cheltuiască mai puțini bani dar pentru mai multă mai multă funcționalitate.
Pentru cei care doresc informații suplimentare despre OpenGIS o adresă extrem de utilă este www.opengis.org
Filozofia impusă de Windows face ca aplicațiile să aibă un barem de funcționalități cu care utilizatorii sunt deja obișnuiți. Orice aplicație care nu se ridică la înălțimea standardului este rejectată în mod automat de către utilizatori. În mod similar se petrec lucrurile și cu aplicațiile GIS unde există un barem în plus: cel al conformității cu OGIS.
Un nume se află constant în miezul evenimentelor, fie că vorbim despre Windows, fie despre OpenGIS. Acesta este Intergraph.
Intergraph și-a anunțat decizia de a părăsi lumea UNIX pentru Windows NT încă din anul 1992, cu mult înainte chiar ca acesta să fie lansat comercial. Platforma Wintel a fost socotită ca având un viitor mai îndepărtat comparativ cu alternativa oferită de lumea dezbinată a RISC/UNIX. În momentul de față Intergraph este cel mai mare producător independent de aplicații pentru Windows (peste 300), iar din piața de GIS pe această platformă deține peste 55% (conform estimărilor Dataquest pentru anul 1997). Fondator al consorțiului OpenGIS, este în prezent membru principal al acestuia. La trecerea de pe UNIX pe Windows NT primul pas a fost portarea aplicațiilor (așa numitele aplicații tradiționale).
Implicându-se în dezvoltarea sistemului de operare dar și a specificațiilor OpenGIS, Intergraph a trecut la realizarea unei noi generații de aplicații GIS. Aceste aplicații sunt aplicații native Windows și sunt dezvoltate pe baza specificațiilor OGIS, rezultând o îmbinare perfectă a funcționalităților și performanțelor. Numele acestei noi generații este GeoMedia și numără în prezent 4 membri: GeoMedia, GeoMedia Professional, GeoMedia Web Map, GeoMedia Network.
Conform OGIS, GeoMedia este capabil să analizeze simultan date dintr-o mare varietate de surse (fără a le converti) cum ar fi: MGE, FRAMME, Oracle, MS Access, MicroStation, ArcView, ArcInfo, MapInfo și în curând AutoCAD. Se pot efectua analize complexe, spațiale (nu doar simple interogări) pe toate aceste seturi de date din surse diferite chiar fiind în sisteme de coordonate diferite. Fiind aplicație nativă Windows, GeoMedia poate fi particularizată cu ajutorul instrumentelor standard de programare cum ar fi Visual Basic, Delphi, Visual C++, MS Excel etc. Pentru ca integrarea să fie completă, meniurile, toolbar-urile sunt standard Windows, ca și adaptarea/modificarea lor. Dacă sunteți familiarizat cu MS Office, atunci în câteva zeci de minute (după parcurgerea tutorialului multimedia) sunteți capabil să lucrați cu GeoMedia producând rapoartele sau hărțile tematice dorite. Dacă aveți și experiența lucrului cu alte aplicații GIS, veți găsi că în GeoMedia totul se desfășoară mai natural și mai simplu, funcțiile fiind la îndemână și facilitățile din abundență.
Totul este tipic Windows, dezvoltat pe baza OGIS.
Pentru detalii suplimentare autorul poate fi contactat la tel: 01-638 4595, e-mail: office@ingr.ro