Ne vom concentra atenția asupra unuia dintre cele mai puternice instrumente de lucru puse la dispoziția utilizatorului MicroStation: AccuDraw, simbolizat în continuare prin AD. Vom încerca să evidențiem principalele lui posibilități, care permit utilizatorului CAD să-și crească considerabil productivitatea.
Prezentul articol se adresează atât noilor utilizatori MicroStation, pentru a oferi o perspectivă asupra modului de operare în acest produs CAD, cât și utilizatorilor curenți, pentru punctarea calităților și a tehnicilor de operare AD.
AD permite îmbunătățirea modului de creare și modificare a desenelor, făcând procesul mai intuitiv, oferă viteză de desenare cu mouse-ul, o mai bună precizie de introducere a datelor de la tastatură, reduce necesitățile de creare a construcțiilor ajutătoare, fără sacrificarea preciziei desenului.
La pornirea MicroStation AD poate să nu fie activ în mod implicit. În această situație, el se poate activa din bara de unelte principală (Primary Tools Bar - figura 1).
El poate fi dezactivat prin închiderea ferestrei ca orice fereastră Windows sau prin tasta Q, când prompterul este activ în fereastra AD.
Floating Origin - care permite mutarea automată a compasului AD în ultimul punct introdus; dezactivarea acestei opțiuni poate fi utilă atunci când se lucrează cu coordonate referite în raport cu un singur punct sau se lucrează în coordonate absolute (vezi exemplele 4, 6)
Context Sensitivity - permite ca operațiile AD să primeze în raport cu comportarea implicită a comenzii active; efectul acțiunilor AD diferă, funcție de activarea sau nu a acestei opțiuni (vezi exemplele 4, 6, 7, 8)
Smart Keyins - permite interpretarea de către AD a unei valori introduse de la tastatură ca pozitivă sau negativă, în funcție de direcția de mișcare a mouse-ului; de asemenea permite transferul automat al focus-ului în câmpurile X,Y (pentru modul cartezian de sistem de coordonate) ale ferestrei AD, funcție de mișcarea mouse-ului pe direcția X sau Y (vezi exemplul 3)
Auto Point Placement - care permite plasarea punctelor după apăsarea tastei Enter, dacă pentru acestea au fost definite complet condiții de constrângere (ex. dacă au fost definite sau blocate valorile din câmpurile X si Y); opțiunea poate fi utilă la introducerea mai multor coordonate, prin evitarea necesității de punctare cu mouse-ul pentru plasarea punctelor (vezi exemplele 1, 2)
Atât în spațiul 2D cât și în 3D, utilizatorul poate opta pentru varianta desenării prin coordonate introduse de la tastatură, sau pentru varianta desenării cu mouse-ul combinat cu posibilitățile AD, ceea ce crește considerabil viteza și oferă un confort deosebit în desenare. În continuare, vom prezenta prin exemple simple tehnica de operare AD, precizând detaliat modul de operare, pentru a putea fi înțeles chiar și de cei care nu au lucrat în mediul MicroStation.
În prealabil, vom preciza sensul noțiunilor de Data Point (DP) respectiv Tentative Point (TP).
Vom înțelege prin DP o interacțiune grafică, care, funcție de context, poate avea ca efect: plasarea unui punct în desen, specificarea ferestrei active, acceptarea unei operații sau respingerea ei. Introducerea unui DP se realizează prin plasarea pointer-ului mouse-ului în poziția dorită și apăsarea butonului DATA al mouse-ului (configurat, în general, pe butonul stâng).
Vom înțelege prin TP o interacțiune grafică, care, funcție de context, este utilizată pentru: previzualizarea unei poziții a următorului DP (urmată de plasarea propriu-zisă a DP, în cazul confirmării) sau definirea unui punct ca referință de intrare pentru următorul DP. Scopul TP este selecția unui singur punct corespunzător criteriului curent definit prin Snap Mode (exemple: Nearest-cel mai apropiat punct, Center-centru, Intersection- intersecție, KeyPoint-punctul corespunzător diviziunii de snap setate, etc.) dintre mai multe puncte existente și atribuirea acestui punct ca punct caracteristic elementului în curs de desenare. Plasarea unui TP se realizează în mod implicit în MicroStation, prin apăsarea simultană a butoanelor mouse stâng și drept în apropierea unuia sau mai multor puncte caracteristice, ceea ce va produce apariția unui marcaj de tip cruce și evidențierea (prin modificarea culorii) elementului al cărui punct caracteristic a fost selectat; dacă TP selectat este cel dorit de către utilizator, acesta trebuie confirmat printr-un DP plasat arbitrar în fereastra curentă de lucru, ceea ce va avea ca efect forțarea plasării originii compasului AD pe acest punct; în caz contrar printr-un nou TP se poate selecta un punct al altui element.
Exemplul 1: Plasarea unei linii cunoscând lungimile proiecțiilor pe axe.
Vom plasa o linie a cărei proiecție pe axa X, respectiv Y, corespunde unor segmente de lungime 500 respectiv 300.
Cu AD (în modul rectangular) și Place Line active, introducem un DP în poziția 1 (figura 5a). Vom observa că AD generează inițial valoarea 0 pentru valorile din câmpurile X,Y,Z.
Prin mișcarea pointer-ului mouse spre dreapta (în direcția axei X pozitive), AD anticipează utilizarea câmpului X prin activarea focus-ului în acest câmp, în care se va introduce valoarea 500, ceea ce blochează automat butonul asociat (figura 5b).
Mișcarea pointer-ului mouse în sus (în direcția axei Y pozitive), va avea ca efect marcarea direcției printr-o linie întreruptă, activarea focus-ului în câmpul Y, în care se va introduce valoarea 300, ceea ce blochează butonul asociat (figura 5c).
Plasarea punctului final al liniei se va face prin confirmare prin DP (dacă opțiunea Auto Point Placement este dezactivată) sau după apăsarea tastei Enter (în caz contrar) (figura 5d).
Ieșire din comanda Place Line prin RESET (setat în general pe buton dreapta mouse).
Exemplul 2: Plasarea unei linii cunoscând lungimea și unghiul în raport cu axa X.
Vom plasa o linie a cărei lungime este de 400 dispusă la un unghi de 25° față de axa X.
Cu AD și Place Line active, introducem un DP în poziția 1 și apoi trecem AD în mod polar prin apăsarea tastei SPACE (figura 6a). Vom observa că AD generează inițial valoarea 0, pentru valorile din câmpurile Distance și Angle, și anticipează utilizarea câmpului Distance prin activarea focus-ului în acest câmp.
Introducem valoarea 400 în câmpul Distance, ceea ce blochează automat butonul asociat și afișează dinamic linia (la unghi variabil, funcție de mișcarea cursorului) la lungimea specificată (figura 6b).
Prin tasta TAB se transferă focus-ul în câmpul Angle și se introduce valoarea 25, ceea ce va avea ca efect blocarea acestui câmp și fixarea liniei desenate la unghiul specificat (figura 6c).
Plasarea punctului final al liniei, similar punctului 4 din exemplul 1 (figura 6d).
Ieșire din comanda Place Line prin RESET.
Exemplul 3 Evidențierea controlului focus-ului de către AD.
În majoritatea operațiilor, AD controlează automat câmpurile care vor primi focus-ul, permițând utilizatorului să se concentreze asupra desenării propriu-zise și nu asupra operării. Ideea principală este că câmpul AD, care va primi focus-ul, este activat prin mișcarea pointer-ului mouse.
Cu AD (în modul rectangular) și Place Line active, introducem un DP într-o poziție oarecare.
Mișcarea pointer-ul spre dreapta (în direcția axei X pozitive, în interiorul domeniului unghiular +45° ś -45°) va transfera automat focus-ul în câmpul X, anticipat de către AD ca fiind câmpul în care urmează să se introducă valoarea, iar valoarea din câmp se modifică simultan cu deplasarea mouse-ului în sensul generării unor valori pozitive egale cu distanța pe axa X parcursă.
Mișcarea pointer-ul spre stânga (în direcția axei X negative, în interiorul domeniului unghiular +135° ś +225°) va avea același efect, cu diferența că acum valorile generate de mișcarea mouse-ului vor fi negative.
Comportarea este similară pentru deplasarea mouse-ului pe direcția axei Y, valorile generate fiind pozitive sau negative funcție de deplasarea mouse-ului pe direcția pozitivă (sus, în interiorul domeniului unghiular +45° ś +135°) sau negativă a axei Y (jos, în interiorul domeniului unghiular +225° ś +315°).
Acest auto-focus operează numai cu AD în modul rectangular. În modul polar, focus-ul nu urmărește mișcarea mouse-ului, transferul între câmpul Distance și Angle trebuie făcut de către utilizator prin tasta TAB sau click în câmpul dorit. Totuși, și în această situație, AD generează în câmpul activ valori (distanțe sau unghiuri) corespunzătoare mișcării mouse-ului.
Exemplul 4 Plasarea unei linii de tip SmartLine.
Ne propunem plasarea unui element de tip SmartLine, cu evidențierea facilităților oferite de AD în timpul acestei operații.
Selectăm unealta de desenare PLACE SmartLine, opțiunea Segment Type-Lines.
Cu AD activ în modul rectangular, introducem un DP în poziția 1 (figura 7a). Vom observa că orientarea planului de desenare AD se aliniază cu axele vederii (+X spre dreapta, +Y în sus).
Plasăm cu mouse-ul al doilea DP în poziția 2. Vom observa autoalinierea axelor planului de desenare AD după direcția segmentului 12 (originea plasată în punctul 2, axa X pozitivă aliniată după direcția și sensul segmentului 12) (figura 7b). Această comportare a AD (autopoziționarea originii compasului AD în ultimul punct plasat și autoalinierea) va avea loc numai dacă sunt activate setările Floating Origin respectiv Context Sensitivity a AD.
Vom continua plasarea elementului SmartLine cu un arc. Pentru aceasta vom schimba opțiunea Segment Type în Arcs. Vom observa că AD trece automat în modul polar, acest mod fiind mai comod de utilizat la plasarea arcului, fiind pregătit pentru specificarea centrul arcului. Concomitent se afișează dinamic printr-o linie întreruptă cercul generat prin mișcarea mouse-ului. Specificarea centrului se realizează printr-un DP în punctul 3 (figura 7c).
Urmează specificarea unghiului de dispunere a arcului, care se poate face dinamic (prin DP la poziția dorită) sau, după trecerea în câmpul Angle prin tasta TAB, specificând valoarea dorită (ceea ce va avea ca efect blocarea acestui câmp), urmat de confirmare prin DP, în punctul 4 (figura 7d).
Revenim la opțiunea Segment Type-Lines în PLACE SmartLine.
Se plasează ultimul punct în poziția 5 (figura 7e).
Prin RESET se iese din comandă.
Exemplul 5 Rotația planului de desenare AD prin tasta de apel R ? Q.
Vom admite că există desenat segmentul 12. Ne propunem ca să trasăm segmentul 34 de lungime 500, perpendicular pe segmentul 12, punctul 3 fiind definit la o treime din lungimea segmentului 12.
Cu AD activ, prin tasta de apel "K" vom apela fereastra de specificare a diviziunii snap, în câmpul disponibil introducem valoarea 3 și acceptăm prin butonul OK (figura 8a). Diviziunea snap este setată implicit pe valoarea 2, ceea ce înseamnă că în modul snap KeyPoint, orice TP va selecta numai capetele sau mijlocul unui element. Pentru valoarea 1 vor fi selectate numai capetele. Pentru cazul general al valorii "i" definite de utilizator, pot fi selectate prin TP punctele corespunzătoare divizării segmentului în "i" părți.
Selectăm Place Line și plasăm un TP prin modul snap KeyPoint în zona punctului 3 (figura 8b), care corespunde punctului aflat la o treime din lungimea segmentului 12 față de punctul 2.
După confirmarea punctului TP ca punct de start al viitorului segment 34, planul de desenare AD se aliniază cu axele vederii (+X spre dreapta, +Y în sus), iar punctul origine este dispus în punctul 3. De asemenea, va fi afișată dinamic linia, al cărei punct final variază funcție de mișcarea cursorului (figura 8c).
Vom reorienta direcția axei X a planului AD după direcția segmentului 12. Pentru aceasta vom tasta succesiv "R ? Q". Imediat după tastarea literei "R", va apare fereastra AcuuDraw Shortcuts, care va dispare după tastarea literei "Q". În acest moment, afișarea dinamică a liniei este suspendată temporar iar compasul se poate roti liber în jurul punctului origine 3 odata cu mișcarea mouse-ului.
Localizăm TP prin KeyPoint snap pe punctul 1 și confirmăm prin DP acest punct. Vom observa că, după aceasta, axa X a planului AD s-a reorientat după direcția segmentului 12, cu sensul pozitiv spre punctul 1, iar axa Y perpendiculară pe direcția segmentului 12. De asemenea, se revine automat în comanda de trasare a liniei prin reafișarea dinamică a ei (figura 8d).
In continuare vom desena segmentul 34, utilizând o facilitate a AD deosebit de utilă (indexare). Poziționând direcția liniei dinamic afișate în zona direcției axei Y, vom observa (figura 8e) că, la momentul apropierii, direcția liniei dinamice va fi forțată să se alinieze cu cea a axei Y, iar culoarea și grosimea ei se vor modifica (pentru evidențierea indexării), asigurând astfel perpendicularitatea viitorului segment 34 care va fi trasat, iar focus-ul va fi transferat automat în câmpul Y al AD. Completând valoarea 500 în acest câmp se produce blocarea valorii acestuia, iar un DP în fereastra curentă urmat de RESET va încheia trasarea segmentului 34 în condițiile impuse.
Operația de indexare reprezintă deci facilitatea AD de a forța alinierea direcției elementului dinamic afișat cu direcția axei X sau Y la poziționarea mouse-ului în zona direcției axei X sau Y. Indexarea se produce într-un domeniu colateral direcției axelor X sau Y, poziționarea mouse-ului în afara acestuia anulând efectul de indexare.
Exemplul 6 Alinierea compasului AD funcție de setarea Context Sensitivity.
În acest exemplu ne propunem să evidențiem comportarea AD de aliniere la ultimul element desenat, funcție de activarea sau nu a opțiunii Context Sensitivity.
Activăm opțiunile Context Sensitivity respectiv Floating Origin ale AD.
Cu AD (în modul rectangular) și Place Line active, plasăm punctul 1 printr-un DP în fereastra curentă, ceea ce va avea ca efect poziționarea compasului AD cu originea în acest punct și afișarea dinamică a liniei.
Plasarea punctului final al liniei 2 tot printr-un DP în fereastra curentă, va avea ca efect trasarea finală a liniei și poziționarea compasului AD cu originea în punctul 2, iar axa X orientată după direcția și sensul segmentului 12 (figura 9a).
Dacă dorim să aliniem compasul cu axa X a vederii, aceasta se poate realiza simplu prin tasta de apel "V" (vezi tabelul 1).
În continuare se poate continua cu plasarea altui element sau finaliza operația prin RESET, ceea ce va produce și dispariția compasului.
Reluând aceleași operații, dar cu dezactivarea opțiunii Context Sensitivity, vom observa că, în această situație, în punctul 2 compasul va avea axa X orientată cu axa X a vederii (figura 9b).
Un alt exemplu este trecerea automată din modul rectangular în polar al AD la comanda de plasare a unui arc sau cerc, dacă opțiunea Context Sensitivity este activată (vezi exemplul 4).
Alinierea compasului după direcția ultimului element trasat și cu originea în ultimul punct plasat, deci activarea opțiunii Context Sensitivity și precum și a opțiunii Floating Origin oferă utilizatorului o mare flexibilitate în procesul de desenare.
Exemplul 7 Comportarea AD funcție de Context Sensitivity la copierea unei entități.
În cazul în care opțiunea Context Sensitivity este activă, copierea paralelă a elementului de tip shape din figura 10a va produce alinierea compasului AD cu elementul la punctul de identificare. Dezactivarea opțiunii și reluarea operației va avea un efect diferit, în sensul că acum compasul AD se aliniază cu vederea curentă (+X spre dreapta, +Y în sus) figura 10b.
Exemplul 8 Comportarea AD funcție de Context Sensitivity la extinderea unei entități.
În cazul în care opțiunea Context Sensitivity este activă, extinderea elementului de tip "Line", după identificarea acestuia, va avea ca efect următoarele: poziționarea compasului AD cu originea în capătul liniei, opus punctului de capăt mai apropiat de punctul de selecție, alinierea axei X la direcția elementului, trecerea compasului în modul polar și transferul focus-ului în câmpul Distance, moment în care extinderea propriu-zisă se poate face prin poziționare cu mouse-ul sau prin introducerea valorii lungimii finale a liniei în câmpul activ.
Reluarea operației cu opțiunea Context Sensitivity dezactivată va avea ca efect poziționarea compasului în punctul de selecție și aliniat cu vederea curentă (+X spre dreapta, +Y în sus).
Operațiile grafice 3D necesită din partea utilizatorului o mai mare atenție și concentrare decât cele din 2D. Orice operație grafică trebuie realizată în planul vederii, ceea ce înseamnă un consum de timp cu orientarea vederii, apropiat celui destinat desenării. Din fericire, AD este un instrument care rezolvă într-un mod inspirat această problemă, permițând lucrul într-o fereastră 3D, care poate fi orientată arbitrar, evitându-se astfel consumul de timp necesar orientării.
De asemenea AD, are o comportare specifică la construirea următoarelor elemente 3D: Slab, Sphere, Cylinder, Cone, Torus, Wedge, Surface of Revolution, acestea conținând în câmpul "Axis" al ferestrei instrumentului de lucru corespunzător opțiunea "Points(AccuDraw)", ceea ce permite plasarea elementelor prin intermediul AD, modul de operare fiind adaptat elementului selectat pentru construcție.
Exemplele următoare vor evidenția ușurința cu care se poate opera în spațiul 3D utilizând facilitățile AD.
Exemplul 9 Orientarea planului de desenare AD prin tastele de apel "T", "F", "S".
Orientarea planului de desenare AD se realizează simplu, prin tastele de apel "T" pentru orientare pe Top (planul XY), "F" pentru orientare pe Front (planul XZ) respectiv "S" pentru orientare pe Side (planul YZ), aceste plane ortogonale standard precum și sistemul de referință fiind prezentate în cubul din figura 11a. Vom exemplifica această orientare pentru operația de plasare a unui cerc.
Cu AD activ, se selectează instrumentul de lucru Place Circle.
Se plasează un TP prin modul snap KeyPoint pe colțul din dreapta sus a cubului urmat de confirmare prin DP, ceea ce va avea ca efect apariția dinamică a cercului aliniat în planul vederii (figura 11a).
În acest mod, utilizatorul poate orienta planul de desenare foarte rapid și în timpul execuției comenzii de desenare.
Exemplul 10 Deplasarea compasului AD prin tasta de apel "O".
Ne propunem să desenăm în planul Front (XZ ) un dreptunghi de lungime 4 și lățime 3, al cărui colț să fie plasat la 1 respectiv -0.5 distanță pe X, respectiv Y de colțul din dreapta sus a cubului.
Cu AD activ în modul rectangular, se selectează instrumentul de lucru Place Block.
Se plasează un TP prin modul snap KeyPoint pe punctul 1 (colțul dreapta sus al cubului); apăsarea tastei de apel "O" va produce apariția compasului AD orientat pe vedere și cu originea în punctul 1 (figura 12a).
Se va reorienta planul de desenare pe Front prin tasta de apel "F".
Prin deplasarea mouse-ului spre dreapta, se indexează AD pe axa X, ceea ce va avea ca efect transferul focus-ului pe câmpul X din fereastra AD, în care se va introduce valoarea 1, după care AD va bloca automat valoarea din câmp (figura 12b).
Cu axa X indexată și valoarea 1 blocată în câmpul X din AD, se apasă din nou tasta de apel "O", ceea ce va produce deplasarea originii compasului AD în punctul 2.
Prin deplasarea mouse-ului în jos, se indexează AD pe axa Y, ceea ce va avea ca efect transferul focus-ului pe câmpul Y din fereastra AD, în care se va introduce valoarea 0.5, după care AD va bloca automat valoarea din câmp (figura 12c).
În continuare, un DP va repoziționa compasul cu originea în punctul 3 și va plasa colțul stâng al dreptunghiului precum și dreptunghiul, al cărui colț opus este afișat dinamic funcție de mișcarea mouse-ului (figura 12d).
Mișcarea mouse-ului spre dreapta va produce transferul focus-ului pe câmpul X din fereastra AD, în care se va introduce valoarea 4, producând blocarea valorii acestui câmp.
Mișcarea mouse-ului spre jos va produce transferul focus-ului pe câmpul Y din fereastra AD, în care se va introduce valoarea 3, producând blocarea valorii acestui câmp.
Plasarea dreptunghiului în condițiile specificate se încheie cu un DP urmat de RESET.
Exemplul 11 Desenarea 3D in plane neortogonale.
Există două tipuri de sisteme de sisteme de coordonate în MicroStation: ortogonal standard (Top, Front, Side) respectiv Sistemul de Coordonate Auxiliar (ACS) orientat arbitrar, pentru care utilizatorul poate defini sau nu un nume asociat și care poate fi salvat (prin tasta de apel "W ? A") în vederea restaurării ulterioare (prin tasta de apel "G ? A"). Orientarea arbitrară a ACS se poate face prin intermediul tastei de apel "R ? A" în timpul execuției comenzii. Ne propunem să desenăm un cerc în planul definit de punctele 1, 2, 4, cu centrul în punctul 5 (aflat la mijlocul segmentului 34) și de rază egală cu segmentul 54, punctul 3 fiind aflat la mijlocul segmentului 12 (figura 13a).
Cu AD activ în modul rectangular, se selectează instrumentul de lucru Place Circle.
Vom reorienta planul de desenare prin definirea originii și direcției axelor X respectiv Y ; după apăsarea tastei de apel "R ? A", MicroStation va cere specificarea originii ACS, care se realizează printr-un TP pentru modul snap KeyPoint pe punctul 3, urmat de confirmarea acestuia DP (figura 13a); aceasta va avea ca efect apariția dinamică a unei plase dreptunghiulare reprezentată cu linie întreruptă și cu poziție variabilă funcție de mișcarea cursorului.
La cerința de definire a axei X se plasează un TP prin modul snap KeyPoint pe punctul 2, urmat de confirmare prin DP; vom observa alinierea axei X a plasei pe direcția segmentului 32.
La cerința de definire a axei Y se plasează un TP prin modul snap KeyPoint pe punctul 4, urmat de confirmare prin DP; vom observa alinierea axei Y a plasei pe direcția segmentului 34.
Se revine automat în comandă și se definește centrul cercului printr-un TP prin modul snap KeyPoint pe punctul 5, urmat de confirmare prin DP (figura 13b).
Se definește raza cercului printr-un TP prin modul snap KeyPoint pe punctul 4, urmat de confirmare prin DP, ceea ce va avea ca efect desenarea cercului în condițiile impuse (figura 13c).
Se iese din comandă prin RESET.
Vom enumera pe scurt alte operații specifice AD: reținerea coordonatelor ultimului punct plasat și relocalizarea simplă a acestuia, reținerea valorii ultimei distanțe și marcarea grafică a acesteia în timpul execuției comenzilor, blocarea câmpurilor ferestrei AD, efectul acțiunilor AD la modificarea sau plasarea elementelor MicroStation, corespondența dintre acțiunile mouse și valorile generate în câmpurile AD precum și operații de tip calculator pentru specificarea prin calcul a acestor valori.
Exemplele prezentate în acest articol nu au epuizat complet posibilitățile oferite de AD. Ne-am concentrat asupra principalelor sale funcții, încercând să exprimăm prin limbaj și figuri esența și puterea acestui instrument de lucru din MicroStation. Este evident faptul că această modalitate de exprimare este mai anevoioasă, singura modalitate de evaluare a adevăratelor facilități ale AD fiind explorarea acestora pe calculator în mediul MicroStation. Considerăm acest articol ca un ghid pus la dispoziția actualilor sau viitorilor exploratori care doresc să descopere magia AD.
Autorii pot fi contactați la: U.C.M. Resita - Direcția Cercetare Proiectare Dezvoltare, Calea Caransebeșului, nr. 16, Reșița 1700, Caraș-Severin, Tel. 055-431715, interior 195, fax 055-230560