M-am aflat șase săptămâni la o universitate tehnică din Franța, Universite de Technologie de Compiegne (UTC), având o bursă în cadrul unui program Tempus la care participă Universitatea "Petru Maior" din Tg. Mureș. Pe lângă specializarea propriu-zisă, am făcut și o documentare despre sistemul lor de învățământ care mi s-a părut extrem de interesant.
Universitatea de tehnologie din Compiegne este o universitate relativ nouă, înființată în anii '70 și este foarte implicată în realitățile economice ale zonei geografice în care se află (80 km nord de Paris). Aici se experimentează cele mai noi metode de învățămint, singurele criterii de care se ține cont sunt eficiența actului de învățământ și pulsul pieței forței de muncă. Universitatea este foarte interesată ca abolvenții ei să-și poată găsi un loc de muncă pe măsura pregătirii lor. Pentru aceasta se urmărește ca încă din facultate viitorul inginer să știe ce îl așteaptă în producție, prin stagiile obligatorii pe care le fac studenții în întreprinderi.
Admiterea în universitate se face fără examen, pe baza dosarului depus de absolvenții de liceu în luna aprilie, deci înainte de bacalaureat. După bacalaureat, dosarul este actualizat cu notele acestuia. O comisie analizează dosarele și propune lista admișilor, pe baza rezultatelor din anii de liceu și a bacalaureatului. Candidații de pe această listă sunt chemați în cursul lunii iulie la un interviu cu un psiholog și un cadru didactic de specialitate (inginer). Scopul acestor interviuri este de a vedea dacă absolventul a optat pentru facultate în cunoștință de cauză. După aceste interviuri, se definitivează lista admișilor care sunt anunțați prin poștă.
Deci, obținerea calității de student se face în urma unei evaluări globale a valorii candidatului, a rezultatelor obținute într-o lungă perioadă de timp și nu în urma unui examen de admitere care, oricum ar fi organizat, nu poate să pună în evidență adevăratele valori.
Structura anilor de studii este foarte interesantă. În primii doi ani (4 semestre) este așa numitul "trunchi comun" în care studenții primesc o cultură tehnică generală, necesară specializării din anii următori (en branche).
În trunchiul comun se învață matematici, mecanică, materiale, limbaje de programare, limbi străine, etc. În această perioadă studentul trebuie să efectueze un stagiu de 4 săptămâni în producție, într-o întreprindere sau în străinătate, la o universitate cu care UTC are relații de colaborare și schimburi de studenți. Scopul acestui stagiu este de familiariza studentul cu un mediu de producție în care să învețe metodele de comunicare interpersonală și între compartimente.
Stagiul în străinătate are două componente: într-o universitate sau în producție. Scopul acestuia este de a obișnui studentul cu comunicarea într-o limba străină și de perfecționare în limba respectivă, de regulă, limbă de circulație internațională. UTC are astfel de relații cu universități din SUA, Canada, Spania, Germania, Italia, Suedia și altele.
În trunchiul comun sunt cuprinse un număr minim de examene pe care studentul trebuie să le treacă. Fiecare examen este asimilat cu o unitate de valoare (UV), inclusiv acel stagiu în producție sau străinătate care se termină cu un raport scris, care este susținut în fața unei comisii.
După 2 ani (4 semestre), dacă s-au obținut un minim de UV, se obține o diplomă "DEUTEC" care atestă o calificare de tehnician debutant. Cu această diplomă nu prea îți găsești de lucru, ea este folosită pentru completarea dosarului pentru intrarea în specialitate (Branches). Foarte puțini studenți (cazuri izolate) se opresc în această fază a studiilor.
După trunchiul comun, urmează o perioadă de 3 ani (6 semestre) de pregătire într-o anumită specializare. La UTC există 5 specializări: biologie, chimie, informatică, mecanică și sisteme mecanice. După trunchiul comun urmează alegerea specializării, în care se intră în ordinea mediilor din trunchiul comun. Fiecare specializare are un număr minim de UV care trebuie obținute. În această perioadă este un semestru întreg, de regulă ultimul, de stagiu în producție necesar elaborării unui proiect industrial, echivalentul proiectului de diplomă de la noi.
După terminarea celor 3 ani de specializare cu susținerea proiectului industrial în fața unei comisii, se obține o diplomă numită DEUG cu care absolventul se poate angaja într-o intreprindere, ca tehnician de înaltă calificare, deci nu ca inginer.
Pentru obținerea titlului de inginer e nevoie de un stagiu de cel puțin 3 ani în producție. După 3 ani, dacă firma la care lucrează absolventul e mulțumită de prestația lui, îl trimite la UTC pentru o perioadă de 6 luni pentru definitivarea studiilor și pentru a obține diploma BTS. Această diplomă, împreună cu un nou proiect industrial sunt elementele care stau la baza obținerii titlului de inginer. Cine a trecut prin toată această filieră își merită, într-adevăr titlul de inginer. Urmează un salt spectaculos în veniturile salariale și o altă poziție în cadrul firmei.
Predarea cursurilor se aseamănă cu cea de la noi, cu deosebirea că profesorul nu predă amănunte care se găsesc în curs, ci insistă asupra problemelor dificile, mai greu de înțeles. Lucrările de laborator cuprind aplicații care completează și fixează cunoștințele predate la curs. Aceste lucrări sunt concepute pentru ca studentul să folosească în mod creativ cunoștiințele de la curs. Cu alte cuvinte, nu le reproduce, ci le folosește. Totul este făcut în așa fel încât actul de învățământ să aibă eficiență maximă.
Stagiul pe care l-am urmat a fost în cadrul compartimentului CAD/CAM al universității, așa că am avut ocazia să văd metodele lor de a studia disciplinele acestui domeniu. Aici există o rețea UNIX în care sunt calculatoare Pentium și stații grafice. Principalele discipline CAD/CAM care se studiază sunt:
Modelarea geometrică are afectate cele mai multe ore, așa se explică faptul că studenții ajung la performanțe care le permit să lucreze la contracte de colaborare cu firme de prestigiu. Se lucrează cu softuri puternice, cum sunt Euclid și Proingineer, care permit modelări de suprafețe și solide folosind interpolările de tip Bezier, Bspline și NURBS. Aceste programe au postprocesoare pentru toate mașinile din dotarea atelierului.
Programele de prelucrare sunt transmise prin rețea unui calculator care gestionează parcul de mașini unelte cu comandă numerică. Pe lângă prelucrările cu caracter didactic, se execută și prelucrări complexe pentru diverse firme.
Evaluarea este total diferită de cea de la noi. Dacă la noi, un bilet de examen norocos te poate face fericit, acolo este imposibil de a promova un examen fără însușirea minimului necesar de cunoștințe. Examenul final, cel din sesiune, este de fapt o formalitate, un calcul de notă finală în care profesorul își finalizează concluziile despre activitatea globală a studentului la disciplina sa.
În timpul semestrului sunt lucrări de verificare, lucrări de laborator și dacă e cazul, un proiect. În final există un test final scris, care nu poate schimba mult situația existentă.
Profesorii au ca preocupare principală menținerea cursurilor în actualitate și găsirea celor mai bune teme pentru evaluarea studenților.
Pe lângă activitatea didactică, profesorii din compartimentul CAD/CAM coordonează contracte de cercetare pe teme propuse de firmele cu care colaborează. Evaluarea profesorilor se face și în raport de numărul de contracte finalizate.
Lucrările științifice ale profesorilor sunt apreciate, nu prin numărul lor, ci prin numărul de citări bibliografice al altor autori.
Relațiile cu întreprinderile sunt foarte dinamice. Intreprinderile își rezolvă un mare număr de probleme propunând teme pentru proiecte de an și de diplomă. Este o mare competiție între firme, să le fie acceptate proiectele. Pentru aceste proiecte, firmele plătesc. Multe firme cer studenți pentru stagiu. De regulă, numărul de cereri îl depășește pe cel al studenților.
Pentru firme este foarte avantajos să lucreze cu universitatea datorită prețului scăzut față de cel perceput de firmele de specialitate. Am văzut documentații cu care lucrau studenții, de la mari firme cum ar fi Peugeout, Citroen, Renault, etc.
UTC are un compartiment special care se ocupă cu specializările postuniversitare, numit "La formation continue". Acest compartiment este foarte solicitat și aduce multe venituri universității. Obiectivul lor este de a difuza cele mai noi cunoștiințe în domeniile în care UTC are specializări, de adaptare continuă a competențelor, cum spun ei. La acest compartiment se întorc și absolvenții care doresc să obțină diploma de inginer, așa cum am spus mai sus.
Aceste cursuri de perfecționare sunt plătite atât de firme care își trimit periodic aici angajații, cât și de persoane particulare care doresc să-și schimbe locul de muncă.
Cursurile pot fi de lungă sau scurtă durată. Unele cursuri se fac chiar la firmele care o cer și au condițiile necesare. Orice curs este predat cu cele mai noi mijloace multimedia. Eficiența lor este determinată și de faptul că sunt relativ scumpe și nu își permite nimeni să facă rabat de la calitate.
Iată câteva cursuri care se fac în compartimentul de formare continuă:
Cursurile sunt ținute de profesori renumiți din mediul universitar și de specialiști din cercetare sau producție care sunt solicitați de universitate.
Din cele prezentate mai sus, rezultă ca învățământul superior tehnic, într-o țară dezvoltată cum este Franța, este de neconceput fără colaborarea cu intreprinderile productive, care sunt de fapt viitoarele locuri de muncă ale studenților, viitori ingineri. Domeniul CAD/CAM este foarte prezent activitatea de instruire a studenților de la specializările mecanică și sisteme mecanice. Se folosesc produsele Euclid și Proingineer, care sunt folosite atât la modelarea solidului, cât și la elaborarea programelor pentru mașini unelte cu comandă numerică.
Datorită stagiilor din producție și a proiectelor pe care le fac studenții în timpul studiilor, integrarea absolvenților se face fără probleme.
În tot ce am prezentat în acest articol, nu am făcut referire la dotarea tehnică, ci am căutat să scot în evidență aspectele care depind numai de factorul uman. Perfecționarea continuă a specialiștilor nu cred că este o modă, ci o necesitate. Cu cît un individ este mai calificat și informat cu ultimele noutăți ale domeniului lui de activitate, cu atât poate avea pretenții salariale mai mari. Perfecționarea costă, dar merită!
Autorul este șef de lucrări în cadrul Universtății Petru Maior Tg.-Mureș și poate fi contactat la adresa de e-mail: imoc@uttgm.ro