Informaţie şi opinie

De Mircea Pantea

Îmi amintesc un episod interesant petrecut cu aproximativ 15 ani în urmă în munţi. Drumeţind pe poteci alpine, ne-am întîlnit cu doi ciobani care nu ne-au lăsat să plecăm mai departe, pînă nu ne-au descusut despre unele şi altele. Ce mai e în vale, dacă nu cumva avem baterii pentru radioul lor, de ce nu pot ei să cumpere pâine, că doar ei dau o mulţime de produse lactate statului (ante '89), de ce umblăm fără rost prin munţi şi o mie de alte lucruri. Oamenii erau izolaţi, şi ca orice fiinţă umană normală, erau avizi de informaţie. Mi-am dat atunci seama că omul are nevoie de informaţie, indiferent de pregătirea pe care o are sau de statutul său social. Recepţionăm informaţii de la profesionişti, amatori, politicieni, funcţionari de stat, de la Ionescu şi Popescu de pe stradă, din Internet şi din multe alte locuri.

Ceea ce am observat în ultimul timp (adică de vreo nouă ani încoace) este faptul că sîntem predispuşi să emitem mai mult decît recepţionăm. De asemenea, în mod deliberat sau nu, amestecăm opinia cu informaţia. Dacă acest lucru i se întîmplă unui politician, lucrurile pot lua o întorsătură foarte gravă sau, dimpotrivă, hilară. Afirmaţia "Iarba este albastră" pote fi o opinie. Această opinie poate fi acceptată dacă provine de la o persoană care are tulburări în percepţia culorilor. Dacă această frază este prezentată sub formă de informaţie, cu o mimică competentă şi cu o pledoarie susţinută, asistăm la o tentativă de dezinformare. Orice persoană onestă subliniază momentul în care emite o părere, şi cred că acest lucru poate fi un criteriu pentru a detecta persoanele oneste. Dacă aceasta nu este o regulă, în schimb, reversul poate fi acceptat ca o regulă: cel care amestecă fără discernămînt informaţia cu opinia, încercînd să servească interlocutorului numai informaţie, nu poate fi o persoană onestă.

• Nu poate fi onest ziaristul care amestecă cele două noţiuni.
• Nu poate fi onest politicianul care spune că "aşa stau lucrurile", cînd noi ştim că asta, de fapt, este opinia partidului său.
• Nu poate fi onest funcţionarul de la ghişeu care îmi serveşte opinia sa pe post de informaţie.
• Nu este demn de încredere ziarul care are pe frontispiciu sintagma "cotidian de opinie şi informaţie". În acest ziar se amestecă în mod deliberat unele cu altele, rezultînd dezinformarea.
• Am încredere în cei care folosesc des expresia "după părerea mea".
• Îl admir pe Moromete pentru memorabilul "Pe ce te bazezi?"

În ce grupă încadrăm aşa numiţii "formatori de opinie"?

În mod cert, opinia este tot o informaţie, dar de gradul doi. Opinia este informaţia despre modul în care cineva percepe sau prezintă evenimentele din jurul său.

În oceanul de informaţie în care plutim, identificarea criteriilor de sortare pentru informaţiile recepţionate poate fi o acţiune foarte utilă.

(C) Copyright Computer Press Agora